mini-concediu

sambata 12.05
Köln – Utrecht – Amsterdam

duminica 13.05
Amsterdam

luni 14.05
Haarlem – Amsterdam

marti 15.05
Amsterdam – Delft – Den Haag – Rotterdam

miercuri 16.05
Rotterdam

joi 17.05
Rotterdam – Antwerpen(Anvers)

vineri 18.05
Antwerpen

sambata 19.05
Antwerpen – Köln

…..

mai trebuie doar sa supravietuiesc saptamana asta la lucru

zbang

Russia car crash compilation 5 – al cincelea episod despre accidente rutiere in Rusia.
E haios, mai ales ca nu sunt accidente cu pietoni sau din alea de nu stii daca a fost A8 sau Matiz, ce se zareste sub camion.

95% din accidente ar fi putut fi evitate.

tot pe cananul asta youtube gasiti si primele 4 episoade cu rusi cretini.
faine sunt si “Driving in Asia“, acolo ai mai des senzatia de “ce puii mei fac aia ???

in Ardeni

o mlastina in Belgia.
Din aia nasoala unde te infunzi si care se va transforma peste cativa ani (cam prin anul 32011, in luna august) in turba .

intamplari in trafic

acum 3 saptamani cand ne-am intors duminica dupamasa de la un chef, pe autostrada a fost traficul tipic de duminica dupamasa: toti se intorc spre casele lor; la volan pensionari, olandezi, dame in varsta.
toti pe banda stanga, in 2 kilometrii trebuie sa depasesc un camion, orice viteza mai mare de 115 km/h pica in categoria “viteza luminii” … deci se mergea lejer.

Noi ascultam o carte de John Grisham, acel Sandra Brown al romanului thriller american, nimeni nu ne gonea, deci nu ne prea pasa daca ajungem cu 10 minute mai tarziu acasa.

eu eram pe banda din dreapta, adica aia libera, iar coloana din stanga inainta cu 5-10 km mai repede decat mine.
la un moment dat, pe la Frankfurt, vreau sa schimb banda.
e loc ? e!
semnalizez, ma incadrez si deodata vad ca dispare cel in fata caruia vroiam sa ma bag in coloana din oglinda retrovizoare. Un Ford C-Max.
Tipul a accelerat brusc si deodata ma trezesc cu capota lui la 2 cm de usa mea din spate, amandoi ne-am impartit o banda … holy shit !
Am mai reusit sa trag tare la dreapta si pana m-am calmat, l-am injurat 5 minute in 3 limbi fara sa ma repet o singura data, in asa o situatie periculoasa rar am fost in ultimul timp (si asta cu Katy langa mine).
Tipul nu numai ca nu a vrut sa ma lase sa intru in fata lui, chiar a riscat un accident ca sa-si impuna punctul de vedere.

Bineinteles ca am ajuns dupa un timp in dreapta lui, era un tip la vreo 30 de ani, un tip masiv cu o privire tampa si cu o parasuta grasa langa el.
Amandoi se uita crispat drept inainte si se fac ca nu ma vad.
cand l-am clacsonat scurt, a ridicat (cu privirea tot tintita drept inainte) mana dreapta si mi-a facut un semn: degetul mare si cel aratator in forma de cerc.
????
ce dracu vrea sa spuna ?
ma prind: o caura de cur, un Arschloch

boahhhh

Katy !!!! Tine minte numarul: F-DP 2009. noteaza-l !!!
de ce ? ce mai vrei acum ???
IL DAU IN JUDECATA !!!! ‘tutz dumnecatii matii si pastele si cristosii de porc borat, cu mata care-i curva si cu tactu la parnaie, si cu tot neamu tau de tigani, vedeati-as mutra aia bleaga in sicriu si pe parasuta de langa tine facuta posta in cimitir, sa va mance holera ochii si tie si la toata satra ta de sifilitici …
da-l dracu si termina ! ca te comporti exact ca si el.

am ridicat mana in semn de salut (nu toate degetele erau intinse) si l-am lasat dracului.

cum adica ma comport ca si el ???
uite asa !
dac nu-ti convine, condu TU !
vreau sa ascult Grisham …

P.u.n.c.t.

mi-am luat cutit

care e lucrul cel mai important la un IT-ist ? monitorul ! Pentru ca in ala te holbezi zi si noapte, indiferent de cat de performant sau prost e calculatorul.
La fel e si in bucatarie, cel mai importand nu e cratita sau tigaia … e cutitul de bucatarie.

Aveam un cutit relativ bun, insa … l-am pierdut.

Nu mi se intampla des sa uit sau sa pierd lucruri (cei care ma cunosc sa se opreasca scurt din ras), insa odata dupa ce am fost la parintii mei si l-am avut la mine, am constatat acasa ca nu-l mai am.

am sunat-o pe mama.

vezi ca am uitat cutitul de bucartarie la voi.
nu ai lasat nimic aici.
sigur ? ca doar l-am avut la voi si …
NU IL MAI AI !

Pedeapsa lu’ Cel De Sus e ca mama se taie (cu cutitul pe care nu l-am uitat la ei) cam odata pe saptamana, pentru ca cu mult mai ascutit decat cutitele cu care era ea obisnuita 😉

Si asa aveam de gand sa-mi iau unul profi.

La 50 de km de Köln e orasul Solingen, un Eldorado al cutitelor, un fel de Toledo nemtesc. Acolo sunt zeci de fabrici si manufacturi de cutite care au magazine proprii unde vand cutite cu o reducere de pret considerabila (100€ pentru un cutit bun nu e mult, am vazut cutite “normale” la 600-800€).
Asa de exemplu firma Zwilling J.A. Henckels, una din cele mai renumite firme de cutite de bucatarie.

Am vrut sa merg la Solingen inainte de craciun … a venit craciunul si zapada … nu m-am dus.
Ma duc inainte de revelion … a venit anul nou si nu m-am dus.
Ma duc pana la ziua lu’ Katy … cu o zi inainte de ziua ei m-am dus la Selgros si mi l-am luat la pret normal.

Un 4 Star Santoku cu lama de 18 cm. Taie ca bisturiul.

Santoku ( 三徳包丁 ) inseamna pe japoneza “trei virtuti”. Adica e un cutit universal japonez conceput sa 1)taie 2)marunteasca 3)toace.

upps, a venit iarna

in fiecare an inainte de craciun vedeam la stririle romane cum “i-a luat iarna prin surprindere” pe drumari.
cine dracu se gandeste ca in decembrie s-ar putea sa ninga ….

no, acum si la noi, aceiasi situatie.
De ieri dupamasa se stie ca astazi va fi prapad. zapada, polei, gheata … tot tachamul.
au zis la stiri, au zis aia de la meteo, au zis aia de la ziare … si culmea ca astazi e prapad.

si astia de la deszapezire ? nu stiu ca nu am vazut pe niciunul.
I-a luat prin surprindere.

am facut acum cateva minute un filmulet, de la Ikea spre casa.

Impuscati-ma !!!

Mutatul a fost, asa cum m-am si asteptat, legat cu mult stres si nervi.
Au venit baietii, 4 la numar si au inceput sa care si sa dezmembreze dulapuri … noi, adica mai mult cel care mai poate sa mearga, am tot mai inpachetat, ajutat … in orice caz am ajuns seara la Köln la hotel (dupa o escala mica la babacii mei, mama a facut fasole cu ciolan fantastica ! si nu puteam sa ratez ocazia sa-mi chinui putin colesterina)
Miercuri dimineata la 7:30 am inceput despachetatul. Erau numai doi baieti (vorba vine, unul avea vreo 55 de ani si el cara grosul)… si au carat saracii la cartoane si mobila .. astea sunt momentele cand te gandesti “ce bine ca am invatat ceva calumea”.
Ieri m-am reintors singur la München si am golit astazi locuinta veche de tot ce a mai ramas. Am coborat scarile de la etagul trei de millioane de ori … ma dor muschi de care nici nu stiam ca ii am.
Mi-am comandat mancare de la italian si am uitat ca nu am tacamuri… asa ca am mancat tortelini gorgonzola cu … cheia de 11 (am poza, asa ceva nu mi s-a mai intamplat 😉 )
Nu am tv, nu am radio, postingul asta il scriu cu iphonul … maine ma reintorc la Köln !