best chilli con carne ever !!!

am mancat deja in multe locuri chilli con carne, inclusiv la mama lui acasa.
da’ sa-mi trag spituri proctologice, daca am mancat vreodata un chilli mai reusit ca asta.

exista sute de variante diferite: cu fasole, cu gogosari, cu porumb, cu zucchini, cu morcovi, cu carne de porc, de vita, sau chiar fara (la ala ii spune “chilli non carne” si se face cu tofu).

this is reteta mea.

in sens orar: bulion de carne (de la vaca lui nenea Maggi), porumb, fasole (musai din aia rosie, “Kidney”), pasta de rosii, rosii la conserva, jalapeno murati la borcan (aia mai putin iuti pe care ii primesti la cinematograf impreuna cu nachos, sunt la Selgros), usturoi, ceapa, carne de vita.

condimente: ardei iute uscat, chimion, boia, piper, piper chayenne, coriandru, oregano, praf de cacao, scortisoara.

am taiat ceapa in cubulete

am prajit ceapa pana capata culoare.

am pus carnea peste si lasat sa prajeasca (10-15 minute, depinde cata apa lasa carnea tocata).

cand e gata se adauga o lingura pasta de tomate,

se lasa putin sa prajeasca impreuna cu carnea (sa dispara “acreala”)

am macinat chimionul

adaug rosiile

si apoi restul condimentelor – in afara de praful de cacao

adaug putina sare si las sa fiarba la foc maxim cateva minute (cam 5 min, din nou: sa dispara “acreala”)

adaug bulion insa numai pana cand aproape acopera carnea
la foc mic las sa fiarba minim 2 ore.

in acest timp se adauga treptat, treptat bulionul (atunci cand am impresia ca a evaporat lichidul).
eventual si putina apa daca nu ajunge bulionul, insa consistenta nu are voie sa fie prea lichida, nu e supa fasole cu carne 🙂

dupa 2 ore (eu am pus ceasul de bucatarie sa sune din 10 in 10 minute, ca sa nu uit sa amestec si sa mai pun bulion, fiindca se arde destul de repede) se adauga praful de cacao.
am luat o lingura mare cu varf, se poate folosii si ciocolata amaruie din aceea cu continut de cacao 80%, insa nu am avut acasa.
dupa ce am amestecat bine, am lasat totus sa fiarba 10 minute.

apoi am pus porumbul, fasolea

si cateva felii de jalapenos

am mai lasat totul inca 30 de minute la foc mic.

la final am adaugat in fiecare farfurie cateva felii de jalapeños si o lingurita de smantana.

se spune ca chilli-ul e mult mai gustos daca il lasi sa stea peste noapte la frigider si il reincalzesti a doua zi (ca la sarmale) …
ia ghici daca asta a fost o optiune la noi 😉

easter bunny … varianta cu vin si galuste

Totul a inceput cu o ghereta la piata, unde o tanti vindea, intre altele, iepuri intregi, dar si doar pulpe de iepure.
Am vazut-o si brusc m-a futut un chef enorm sa gatesc iepure.

Deci, am luat 4 bucati (ca doar suntem doi) si am inceput la fata locului sa caut retete pe internet.
Am sunat-o si pe mama.

Cum faci tu sosul ala vanatoresc ?
Pai morcovi, patrunjel …
Vin ?
Nu, vin nu pun.

Instantaneu a picat varianta “a la mama”, eu VROIAM ceva cu vin.
Deci, back to the internet, trei retete diferite combinate … si asta a iesit:

Pulpe de iepure in sos vanatoresc cu vin si ciuperci, galuste bavareze si sos de merisoare

deci, 4 pulpe de iepure, ceapa, 5 morcovi, jumatate de kilogram de ciuperci

am marinat pulpele cu mustar, boia, cimbrisor, piper, sare

si le-am lasat cam o ora in frigider

intre timp am taiat ceapa, morcovii si cozile de la ciuperci

am prajit/parlit pulpele la foc puternic

le-am scos si am prajit putin si legumele

am pregatit condimentele: foi de dafin, boabe de ienupar, usturoi

esenta de vanat (merge si 3/4 litru apa cu doua cuburi de vita maggi) si 500 ml vin rosu, eu am luat un Merlot

sare, piper, zahar (zaharul l-am pus la inceput si l-am caramelizat in timp ce prajeam legumele)

am stins cu vin, apoi am pus esenta de vanat

am asezat pulpele peste maglavais, am pus capacul si am last totul sa clocoteasca la foc mic o ora.

apoi am scos pulpele, am turnat sosul intr-un castron si l-am pasat cu un blender

sosul l-am turnat inapoi in cratita

am taiat ciupercile

le-am pus in sos

am mai turnat vin (pentru ca a) a fost sosul prea gros si b) … de aia )

o lingura de otet

am pus pulpele peste si l-am mai lasat sa clocoteasca pana au fost gata ciupercile (20 – 30 de minute)

cu galuste si sos picant de cranberries …

o fost atata de bun, daca iepurele (respectiv cei doi, trei sau maxim patru) ar fi stiut ce iese din ei, cred ca s-ar fi prezentat voluntari la tait gatul …

weekend linistiiiiit

ce am facut ??? am mancat.

ieri am gatit ceva extraordinar, atata de extraordinar ca numi ramane altceva de facut decat sa-l spun pe franceza: Magret de canard à l’orange avec gratin dauphinois
“pentru ca piept de rata cu portocale si cartofi gratinati” nu descrie de ajuns cat de yummy a fost.

si astazi am facut Risotto milanese cu fileu de cod

Clafoutis cu banane, zmeura, cocos si ciocolata

ma abtin sa fac o gluma pe seama futis denumirii…

ok: clafoutis … un desert frantuzesc care aduce mai mult a clatite decat a prajitura.
dar ca si gust e un deliciu si e relativ simplu de facut.
si nu va puneti pe numarat, doar va deprima 😉

exista pe web si alte retete care se fac cu lapte in loc de smantana … this is varianta lux

+++++++++++++++++++++++++++++

Deci, ingrediente:

500ml smantana dulce
5 oua
70 g faina
200 g zahar
3 banane
150 g zmeura
100 g ciocolata
30 g cocos razuit
50 migdale (stifturi)
1 baton de vanilie

se prajesc stifturil de migdale (fara ulei sau unt) pana devin aurii.

se prajesc bine bananele taiate felii in unt.

se bat galbenusurle de ou cu zahar si apoi se adauga faina, nuca de cocos, miezul de la batonul de vanilie si smantana dulce.
apoi se bat bine de tot albusurile de ou si se amesteca usor(!) de jos in sus in compozitia de galbenusuri.
totul va fi destul de lichid, nu va speriati asa trebuie.

am uns o forma de prajitura bine de tot cu unt si am pus pe fund migdalele si bananele

apoi am pus ciocolata si zmeura, sa fie cat de cat uniform raspandite.

si am turnat compozitia cu oua peste

totul a stat cam 30 – 45 de minute la 170 grade in cuptor
nu va speriati daca miezul mai e putin lichid. nu e prajitura clasica.

se lasa sa se raceasca si se rastoarna pe un platou.
acesta e momentul cand se pune zahar pudra sau fulgi de nuca de cocos … am uitat 🙁

in schimb am pus sos de vanilie 😉

tocana de cerb cu galbioare, galuste si gem de merisoare

totul a inceput cu o oferta la Selgros. Un kilogram de galbioare la 9€ … ieftin ca o studenta din Republica Moldova la Costinesti.
De unde sunt ciupercile ? Din Belarus … oh, ciuperci dictatoriale … merge!!! ce ne intereseaza drepturile omului daca produsul e ieftin ???


Ok. le iau.
Ce fac cu ele ?
Pai stai ca ma uit pe net. Caut reteta in mijlocul magazinului … traiasca tehnica!
Gasesc pe pagina mea preferata de retete, la cuvantul cheie “galbioare” (adica Pfifferlinge) cateva sute de retete, pe care le sortez dupa punctaj.
Locul unu: galbioare cu gulas de cerb.

ok.

maine mancam gulas de cerb.
esti normal ? asa fara nici un eveniment vrei sa manci gulas de cerb??
a) nu-i mult mai scump decat vita si b) carpe diem
biiine, na.

ingrediente:
carne de vanat
costita afumata
ceapa
Gin
vin rosu
enibahar – 6 boabe
rosmarin – o ramura
cimbrisor – 2-proaspat
patrunjel – proaspat
oregano – uscat
piper
fond de vita (cub Maggi)

am inceput activitatea prin a merge la recoltat mirodenii pe terasa.
cimbrisor, rosmarin si patrunjel galben. nu e un nou soi de patrunjel, e doar trecut putin de apogeul vietii sale de patrunjel, dar mai are gust si miros. Chiar daca nu mai arata asa fresh, l-am folosit totusi, si asa nu se vede dupa 2 ore de fiert.

carnea de cerb, vinul rosu si ginul.

costita taiata in cubulete mici si ceapa maruntita.

o lingura de unt si putin ulei, pus pe foc si lasat sa se rumeneasca costita, apoi am dinstuit ceapa inauntru.

am curatat carnea de eventuale tendoane sau alte porcarii (sau “cerburii” in acest caz)

in reteta scria ceva de 50ml de vin si o lingura de gin … eu am alta parere 😀

ierburile, le-am pus asa in tocanita. poate data viitoare le leg cu o ata sa fie mai simplu de scos.
ah, si am zdrobit si un usturoi si l-am pus inauntru.

dupa ce am calit ceapa, am pus carnea inauntru si am dat focul la maxim sa se rumeneasca putin.
apoi am stins cu vin si gin si am pus pus condimentele.

l-am lasat cam o ora sa fiarba, l-am amestecat regulat.
apoi dupa ce s-a cam dus din zeama de la carne, am dizolvat un cub de supa de vita in apa si am turnat incet la fiecare amestecat putin din fondul acesta.

cand s-a inmuiat carnea destul, cam o ora jumatate, incercati cu furculita, am pus o lingurita de oregano si o lingura sanatoasa se smantana.

am pus si o lingura de gem de merisoare (pe germana “Preiselbeeren”, sper ca am tradus bine), e o chestie clasica folosita la vanat, se poate sarii si faza asta.
am amestecat totul, am mai condimentat cu sare si piper … gataaa

Ciupercile.
nu le-am condimentat decat cu sare, piper si patrunjel. am vrut sa mentin gustul fin al galbioarelor.

al dinstuit jumatate de ceapa in unt.

am pus galbioarele, le-am lasat cam 10 minute sa dinstuiasca, si cand s-a evaporat tot lichidul, am adaugat frunze de patrunjel taiate mai grobian

pe langa am mai facut si galuste.
ta-taaaaa

mai incercam

maine vine lumea la noi la gratar si la vizionat meciul de fotbal (Germania Danemarca)
Meciul incepe la 9 fera un sfert, gratarele pe la vreo 5.

Am facut niste cotlet de miel cu cimbru, rosmarin si menta, o ceafa de porc cu tot felul de mirodenii si am vrut sa mai fac niste frigarui cu pui/mango/ceapa rosie.
Ca desert am vrut sa fac un cremes.
Ah, si niste spare ribs (coaste de porc) am mai facut.

puiul l-am lasat la decongelat intr-o baie de apa calda (puiul era intr-o punga)si l-am uitat acolo vreo 4-5 ore.
cand am deschis punga am observat ca baietii si fetele din satul Salmonella au dezvoltat o inteligenta proprie si puteau ca dracu.
l-am aruncat, asa ca a picat frigaruia cu pui si mango.

Cremesul a iesit pe jumatate fain. Adica blatul mi-a iesit fantastic, crema se cam scurge …


e deja 1 jumatate noaptea, am bagat deja doua pungulite de gelatina, nu se ingroasa deloc, o sa incerc sa o dreg maine.
(poate o pun peste noapte in fata televizorului la vre-un canal porno, sa vedem daca se face tare 😀 )

update:
6 ore mai tarziu, crema are constistenta aproape perfecta

e relativ tare ca piatra, dulce ca pula numai potrivirt …

singura problema e ca am facut foile muult prea gros.


peste à la Laura (aproape)

totul a inceput cu un peste primit cadou si tinut un timp in congelator “pana sa vina momentul oportun“.
Lenuta, Tavi, inca odata multzam fain.

Na, astazi a fost momentul.
Problema nastra era ca nu stiam ce fel de peste e. Stiam doar ca e prins in Dunare, deci putea fi din ala fara oase pentru prajit sau din ala full de oase pentru ciorba de peste.
Katy zicea ca e sturion, eu il banuiam a fi stiuca.

Fa-i o poza si trimite-o la frate-miu

ok, ii fac doua poze si le trimit prin mal la Arad.

Sun la Arad.

Kling, buna ziua …
ahm, Jutka ?
nu, eu sunt Laura.
Servus fata, ii Andrei pe acolo ?
Nu, cred ca doarme.
oh, alt pescar nu aveti in apropiere ?
ahhhh … pe Gabi ?!?
fii atenta, am trimis un mail cu 2 poze, sa se uite daca stie ce soi de peste e, va resun peste 15 minute

peste 15 minute:

Alooooooooo
Gabi, servus. Stii ce peste e?
Da..
ce e ?
e un peste mort.
‘te-n pulă
da ma, si e soiul ala fara mate si solzi.

o aud pe Laura ca spune ceva din spate.

ce zice ?
zice ca-i Avat.
ce ?
Avat.
ca si filmul ?
nu, ala e Avatar.

caut paralel pe google.ro dupa “avat” … exista. ok, pe googel-ul nemtesc caut denumirea latina “Aspius aspius” …il gasesc: Rapfen.
Nu am auzit in viata mea de asa ceva, insa citesc “Rapfen haben 137 Zwischenmuskelgräten. Sie sind deshalb keine begehrten Speisefische.” Adica: au 137 de oase intramuschiulare, de aceea nu sunt pesti prea cautati pentru mancat”. Na futui.

Stai ca ti-o dau pe Laura.
Harry, asta sigur e un avat, m-am uitat pe net. stiu ca parintii unui fost prieten locuiesc la Dunare si ne tot trimiteau din asta, e foarte bun.
Esti sigura ?
Da. Eu il faceam la cuptor, pe un pat de lamaie cu rosii deasupra. E super.

na bine, hai sa-l fac si eu asa. Ce ar fi daca l-asi face putin mai mediteran, un fel de “peste bruschetta”.

ingrediente:
un peste
rosii (eu folosesc astea coctail pentru ca sunt mai aromate)
doua cepe rosii
ardei rosu capia
anghinare la conserva
masline verzi
lamaie
vin alb
patrunjel proaspat
marar proaspat
frunze de busuioc proaspat
ulei de masline
chimion
cimbru
nucsoara
foi de dafin
mustar
sare
piper

am crestat pestele in romburi.

si am facut un amestec din 5 linguri de ulei de masline, o lingura de mustar, o lingurita de sare, una de piper si 4 catei de usturoi. Am dat totul printr-un blender si am uns pestele pe toate partile cu acest amestec si l-am pus cam o ora in frigider sa patrunda.

intre timp am taiat legumele

in cubulete cat mai mici posibile.

si la fel verdeturile (marar, patrunjel, lamaie, busuioc)

apoi am amestecat totul intr-un vas cu ulei de masline, sare, piper, suc de lamaie si o lingurita de zahar (pt. ca rosiile nu sunt asa dulci ca si in copilarie).

cand am vorbit cu Laura am intrebat-o, daca a prajit pestele. A spus ca “nu, l-am facut direct la cuptor”.
Dar eu nu ascult de Laura 😀

dupa ce l-am prajit doar maximal un minut pe fiecate parte intr-o tigaie super incinsa (ca sa parleasca pielea instant), l-am intins intr-un vas iena pe un pat de cubulete de legume si verdeturi. l-am umplut cu cateva fire de marar si felii de lamaie.

am condimentat totul cu putin oregano, chimion, nucsoara, foi de dafin si cimbru si am turnat un pahar de vin alb (am baut ieri Chardonnay-ul, asa ca am pus un pahar de sampanie sau ma rog, vis spumos, merge si asa 😉 )

apoi l-am impodobit cu masline, anghinare, felii de lamaie, marar si l-am bagat 35 de minute la 180 de grade (cu ventilatie) si apoi 10 minute la 220 de grade.

peste 45 de minute a fost gata.

pe langa am facut cartofi natur cu patrunjel si ceapa (clasic: dinstuiesti ceapa si patrunjelul cu putina sare si piper, apoi amesteci totul cu cartofii fierti)

sincer ? eu asa ceva bun nu am mancat de mult.
pestele a fost … ba, avea gust de peste, ala care il stam din copilarie. bag picioarele in ele de oase, le-am scuipat intr-o veselie (la restaurant asi fi mancat cred ca 2 ore la pestele asta, pana ii scoti oasele cu tacamul de peste) si am mancat pestele cu mana.
si legumele, un gust si niste arome de iti vine sa-i multumesti lui Yahweh pentru fiecare mugur gustativ in parte … le-am mancat cu lingura mare.

Katy a vrut sa arunce ce a mai ramas, noroc ca am vazut ce avea de gand si pus legumele intr-un vas in frigider, maine mananc legume cu pită 🙂

apropos Katy: “fa-i o poza sa arati ce a mai ramas”

reteta asta se poate face cu orice fel de peste cu carne mai consistenta (cu alte cuvinte: nu merge cu crap 😉 ), cred ca ar merge bestial cu pastrav proaspat (2-3 bucati).
Partea cu unsul cu maglavaisul din ulei+mustar+sare+lamaie+usturoi e pentru a fragezii carnea (mustaul si lamaia = acid) si in plus gustul (sarat si de usturoi) patrunde mai adanc in carne.
Pestele l-am prajit pentru ca pielea arsa ii da a) un gust mai aparte si b) pentru ca pestele nu se inmoaie asa repede in sosul de legume si vin si isi pastreaza consistenta de peste fript (si nu peste fiert in vn si legume).