Potol de duminica – part 1

Am intrebat-o ieri pe madam: ce vrei sa mananci in weekend.
Raspunsul a venit destul de repede: nu stiu

ceva cu peste ?
super.
si ravioli
nahhhh …
umpluti cu peste ?
super.

bine, atunci cumparam ingredientele pentru supa de peste si ravioli cu ricotta si somon afumat.

Deoarece m-am incapatanat sa fac pastele singur, de la aluat pana la sos, am stat astazi vreo 3 ore in bucatarie, da tare fain o fost 😉

Dar, incep cu supa de peste.

Am citit o reteta de supa de peste pe un cooking blog romanesc pe care il citesc regulat si de atunci tot vreau sa fac si eu asa o zeama, cred ca de vreo 2 ani nu am mai mancat supa/ciorba din aia faina.
Aici reteta care m-a inspirat pe Chez Mazilique

(cand am gatit, stiam ca mai lipseste ceva si nu-mi aminteam ce … acum ca recitesc reteta ei, mi-am amintit. şo-fucking-fran. aghhhrrrr … ok, next time baby )

Si acum in varianta mea:
Ingrediente

1 kg peste cod (ger. “Schellfisch”, engl. “haddock”, fr. “aiglefin” – nu am gasit traducerea exacta, dar e din familia codului)
500g scampi
250g carne din clesti de rac
vreo 5 cepe frantuzesti
un pumn de fenicul taiat marunt
3-4 catei de usturoi
vin alb, sec
fond de peste 250 ml
o conserva de rosii
1 buc, lime (coaja razuita + 1/2 din suc)
un ardei chilli (data viitoare pun 2)
jumatate de legatura de patrunjel
o lingurita de frunze de coriandru tocate marunt
10-12 boabe de piper
3 frunze de dafin
o ramura de cimbru
cateva boabe de mustar, samburi de coriandru, boabe de ienupar, boabe de piment, maghiran (in total cam o lingura)
sare

am taiat ceapa, usturoiul si feniculul marunt si le-am dinstuit in ulei de masline.
apoi le-am stins cu vin si am adaugat cimbrul, foile de dafin, coaja razuita de lime, 2-3 fire de patrunjel cu coada cu tot, resul de condimente, chilli … am pus fondul de peste si conserva de rosii.

am lasat totul sa dea in clocot si apoi am pus pestele.
intreg.
Am mai pus un pahar de apa, cat sa acopere (aproape) pestele. Mie imi place supa de peste sa fie concentrata, adica mai putina zeama si mai mult peste … depinde de gust, altii pun mai multa apa


totul a fiert cam 3/4 de ora.
intre timp am decapitat crevetii. puteam sa fierb si capetele de creveti in supa insa nu mi-au inspirat incredere (daca nu sunt absolut proaspeti crevetii se imput de la cap 🙂 )

am pus un cub de ciorba de peste unguresc, cred ca il am de la Selgros din Arad.
in mod normal nu folosesc chestii din astea concentrate, insa cuburile acestea unguresti sunt fantastice.

dupa 3/4 de ora am scos pestele si am rugat-o pe Katy sa il transeze. a maruntit carnea ca sa o pun mai tarziu impreuna cu carnea de la clestii de rac in supa.

intre timp am prelucrat supa cu un blender de mana si am strecurat totul printr-o sita.

dupa ce am pus supa strecurata din nou la fiert am pus crevetii si i-am last sa fiarba 5 minute.
Apoi am pus carnea de peste si clestii de rac, corianddru proaspat si patrunjel si am luat totul de pe aragaz.
Am mai gustat, am pus sare, am pus chilli, am pus zeama de lime …

pe langa supa am mancat baguette cu usturoi prajit la cuptor.

maine pun reteta de ravioli cu ricotta si somon afumat

Crème brûlée

o bomba calorica, insa mai mult ca sigur cel mai fin desert pe care il cunosc.
Cand am lucrat in Geneva, aveau creme din astea la cantina si din cand in cand ma rasplateam singur si imi comandam una. De atunci nu am mai avut ocazia sa mananc un crème brûlée original … asa ca am facut-o astazi cu manutele mele proprii.

Cu asta puteti da gata orice musafir pretentios si in plus e foarte simplu de facut.
Singura problema il constituie arzatorul de care ai nevoie ca sa caramelizezi zaharul care se pune deasupra cremei. Dar cred ca am vazut la Arad in Selgros sau Metro, si se poate comanda si prin internet.

Ingrediente pentru 5-6 persoane:

600 ml de smantana dulce (eu am luat 400 ml smantana si 200 ml de lapte pentru ca l-am facut pentru musafiri care numara caloriile)
1 baton (pastaie) de vanilie
5 galbenusuri (da stiu, in poza sunt doar 4. ce dracu, imi numarati ouale ? io nu-s Nastase … 😉 )
80 g zahar
20 g zahar brun

se taie batonul de vanilie pe lung si se razuie maduva cu un cutit.
restul batonului nu il arunc, il pun intr-un borcan cu putin zahar si il las sa stea, zaharul preia aroma si astfel am zahar vanilat fara porcarii chimice.

se ia putin zahar (din cele 80 de g) si se pisează într-o piuă impreuna cu maduva de vanilie.

acest zahar vanilat se amesteca frisca cu cele 5 galbenusuri si restul de zahar pana se dizolva zaharul. Nu se bate.

Se lasa 1-2 ore in frigider.
daca vreti, puteti sa strecurati dupa aceea lichidul ca sa nu se vada chestiile alea negre minuscule (samburi ?) de la maduva de vanilie, pe mine nu ma deranjeaza.
Se scoate si se pune in forme mici de ceramica.

acum lipsesc pozele pentru ca am facut intre timp o friptura de porc bavareza cu soric crocant in sos de bere neagra (urmeaza reteta) si am fost putin in stress asa ca uitat sa fac poze.

se incalzeste cuptorul la 150 de grade.
se aseaza formele intr-un vas de iena si se toarna apa fierbinte in vas pana ajunge apa cam la jumatatea formelor.
apoi se baga acest vas in cuptor si se lasa 40- 45 de minute. nu fac nimic daca primeste o culoare maronie si clocoteste putin.

se lasa formele sa raceasca minim 2 ore (si mai bine peste noapte in frigider).

pana acum e doar un fel de crema de vanillie, insa doar un strat subtire de zahar caramelizat o transforma in crème brûlée, adica “crema arsa”.
si spaniolii au ceva foarte asemanator, crema catalana, insa mie imi place varianta franceza mai mult.

deci, se pune o lingurita (sau doua) de zahar brun pe fiecare forma si se arde cu arzatorul.


am citit undeva ca daca nu ai arzator, poti face un caramel classic (zahar incalzit in tigaie, ca la tortul dobos) si sa-l torni peste forme.
altii spun ca exista varianta, daca aveti soba cu gratar, sa incingi bine soba si sa pui formele (cu zaharul presarat peste) pe sina cea mai de sus a gratarului.
cred ca merge si asa.

***

ce a mai ramas:


🙂

Tiramisu

ieri am facut o tava maaaaare de tiramisu. la cerinta publicului german am scris reteta pentru “cel mai bun tiramisu pe care l-am mancat in viata mea”.
Aici traducerea romana.

Ingrediente (pentru cel putin 10 persoane):
8  oua
200 g zahar
200 ml Amaretto
300 ml espresso
50 ml rom
1250 g Mascarpone
500 g piscoturi
cacao

se sparg ouale, din albus pastrez numai jumatate.

galbenusurile le bat cu zahar pana se face o crema ca in copilarie cand facea bunica ou frecat cu zahar. In galbenusurile frecate amestec 150 ml de Amaretto.

fiindca se face prea lichid din cauza lichiorului, adaug intotdeauna un pachet de gelatina (clasic: incalzit insa nu fiert cu apa pana se lichefiaza, apoi se amesteca in compozitie).
Se poate pune si mai mult zahar sa se faca mai tare, insa nu-mi place asa dulce.

cele 4 albusri le-am batut cu mixerul pana se facut asa tari incat pot intoarce castronul fara ca masa de albus batut sa se scurga.

in masa de galbenus cu zahar si Amareto am amestecat branza mascarpone.
Nu se bate cu mixerul! trebuie amestecat cu mana, altfel se lichiefiaza (molecule de albumina … bla,bla,bla).
Se freaca pana nu mai sunt cocoloase (dureaza putin).

Apoi se amesteca inceeeeeet albusul batut cu celalalt galbenusul mascarponizat.
Nemtii au pentru aceasta activitate (se putea altcumva?) un verb propriu “unterheben” adica a ridica sub.

intre timp am facut o cana mare de espresso si dupa ce s-a racit cafeaua am pus 50 ml rom si 50 ml Amaretto. Am avut acasa doar rom de 80 de grade, altfel asi fi pus probabil mai mult rom.

Intr-o tava potrivita (am luat-o special pentru tiramisu, are latimea cat 2 piscoturi) am pus un strat de piscoturi pe care le-am inmuiat fiecare in parte  scurt (!) in cafeaua inbunatatita.

am turnat un strat de crema de mascarpone deasupra piscoturilor, l-am netezit si am presarat cu o sita putin cacao peste.

dupa aceea am mai asezat un strat de piscoturi inmuiate in espresso deasupra …
si inca un strat de crema de mascarpone

am lasat totul peste noapte in firgider si inainte de a servi am presarat praf de cacao cu ajutorul unei site si am pus 40 de lumanari pe tiramisu (chestia cu lumanarile e benevola 😉 )

ce a mai ramas:

sarmale á la Harry

Primele sarmale facute cu manutzele mele …

Am citit vreo 4-5 retete, m-am uitat pe Iutiub.com la diferite video-uri si am facut cum am gasit eu de cuvinta.
M-am certat cu nevasta-mea pe tema “se pune bulion sau nu” … consecinta a fost “faci ce vrei, nu ma intereseaza, eu ma duc sa ascult radio” si asa am facut sarmalele singur singurel.

deci:

am luat 700 de grame de ceafa de porc si 400 grame de costita afumata.

am taiat soricul de la costita (nu l-am aruncat !) si am macinat carnea impreuna cu costita.

am pus o oala mica  cu apa (0.5 l) la fiert, cand a dat in clocot apa, am bagat 150 g de orez (spalat in prealabil).
Am lasat orezul sa fiarba cam 4 minute, am luat oala de pe foc, l-am strecurat printr-o sita si l-am respalat cu apa rece (sa opresc fierberea).

dupa ce am taiat doua cepe marunt, le-am dinstuit in untura ( din aia sanatoasa de porc 😉 ) intr-o tighae mai mare.
intre timp am pregatit restul ingredientelor.

Am facut 300 ml de zeama de vita (am amestecat intr-un pahar 2 cuburi Knorr de vita in 300ml de apa si am pus paharul la fiert in cuptorul cu microunde), jumatate de lingurita de chimion, jumatate de lingurita de maghiran, un sfert de lingurita de piper, jumatate de lingurita de cimbru de gradina (nu e cimbrul normal, pe germana ii spune “Bohnenkraut”, pe latina Satureja hortensis) si jumatate de lingurita de marar.

am adaugat orezul in tighae la ceapa dinstuita si l-am lasat vreo 5 minute sa prajeasca, apoi l-am stins cu zeama de vita si am adaugat carnea macinata.

am adaugat restul condimentelor (chimion, maghiran, piper, cimbru de gradina, marar).

dupa ce s-a racit carnea am pus un ou intreg.
de ce nu am gasit in nici o reteta la ingrediente “usturoi” ? Nu stiu, nu ma intereseaza, eu am pus un catel taiat marunt …

in final am amestecat toate bine cu manutele proprii (si curate).

am facut sarmalele (tot singur, pentru ca madam era inca cu capsa pusa).

Procesul tehnologic de fabricare a sarmalelor il vedeti in urmatoarele 5 poze.
1. se taie foarte marinimos cotorul
2. se pune o lingurita de maglavais in partea de jos a foii de varza
3. se impatureaza prima data de jos in sus si apoi din dreapta spre stanga; se ruleaza pana sus
4. se indeasa varza pe partea cealalta in sarma
(observati erotismul in imaginea 5, va ofer doua variante de indesare … mai tineti minte filmul “Ghost”, faza cu roata de olarit ? na, cam tot asa, numai cu varza :D)

La un moment dat mi s-a terminat varza … nu ar fi fost nici o problema daca eram la Arad, m-as fi imbracat si in 3 minute eram la piata. Insa in Germania … nici o problema, am avut deja 46 de sarmale facute.

cotoarele taiate le-am taiat fasii (cred ca ii spune fidea) si in plus am mai lasat 4 foi de varza intregi ca sa acopar la final oala.

Eu am luat o oala de lut lunguiata pe care o pot baga la cuptor.

Pe fundul oalei am facut un grilaj din costita taiata subtire (nu bacon … sa aiba 4-5 mm)

peste acest grilaj am pus varza taiata marunt si apoi primul strat de sarmale.

peste primul strat de sarmale am pus soricul de la costita si am mai pus varza taiata. apoi am pus restul de sarmale.

printre aceste ultime sarmale am pus cateva bucati de rosii (au am folosit din alea coktail, sunt mai dulci)

Am mai distruit o ceapa in untura de porc, am adaugat o lingura de bulion si am pus 200ml de apa.
In aceast amestec am pus o ramura de cimbru proaspat, o lingurita de boabe de piper, sare, frunze de dafin … si am lasat sa dea in clocot cateve minute.

Apoi am acoperit sarmalele cu cele cateva foi de varza intregi si am turnat oala cu zeama de bulion peste.

am pus totul la 180-200 grade pentru 2,5 ore la cuptor.

puteam sa fac totul si in cucta, insa am vrut sa incerc in chestia asta de lut.

dupa aproape 3 ore a aratat asa:

si apoi asa:

singura chestie pe care trebuie s-o fac data viitoare, e sa inmuiez frunzele de varza mai mult timp in apa, pentru ca sarmalele sunt un pic prea acrii (asta insa nu a oprit-o pe bosumflata de nevasta-mea (cred ca i-a trecut) sa-si ia doua portii)… pe mine nu ma deranjeaza, imi place daca e mai acru …

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

off topic (dpdv “sarmale):

din restul de carne am facut chiftele. am mai pus un ou, un catel de usturoi, sare, piper, patrunjel taiat marunt si putin miez de paine inmuiat in lapte.
o sa fac maine din restul de bulion un sos de tomate, cu chiftele si cartofi natur.

am taiat porcul

dar asa mai pe nemtzeste.

adica m-am dus pe net, am geschis pagina lu nenea macelaru banatean din Nürnberg am descarcat PDF-ul cu oferta casei, am stat si am cugetat cu scupa mea nevasta (“nu asa mult, esti nebun !!!” si “Harry, tu trebuie sa slabesti !“) si i-am trimis un mail.

draga nenea macelaru banatean de la Nürnberg,

te rog sa-mi trimiti si mie prin posta:
6 perechi de carnati afumati, 4 perechi de carnati proaspeti, juma de kil de parizer, jumate de kil de jumere, un sfert de kil de kaizer, jumate de kil de lebar proaspat, jumate de kil de lebar afumat, o toba, niste sangerete, asa cam jumate de kil.
Si pentru ca vreau sa fac sarmale, trimite-mi si mie o capatana de varza din aia faina, trasa in punga si vidata.
Ah, si am uitat ca vine muma-mea si la aia ii place dulcele, ia pune matale si niste pireu de castane la pachet.

multzam fain.

Harry

cum combini placutul cu utilul

dupa cum stiti: imi place sa gatesc.
Si la altii le place sa manance ce gatesc eu.

Asa ca eu am gatit si nehalitii mi-au montat mobila din sufragerie 🙂

Am mancat odata demult in Piatra Craiului (pozele sunt diapozitive scanate, calitatea e corespunzatoare), la cabana Plaiul Foii, muschi impletit.
Acum, dupa 7 ani, am facut si eu asa ceva asemanator. Asemanator, pentru ca l-am facut “a la Harry”.

Am taiat muschiul (de porc) in 3 fasii, le-am uns cu putin mustar, peste am pus piper proaspat pisat, am pus fasii subtiri de ceapa verde si am intins pe fiecare fasie de muschi vreo doua-trei felii subtiri de bacon.

cele 3 fasii de muschi le-am prins cu scobitori si le-am impletit. In fiecare “impletitura” am ascuns 2-3 capatane de usturoi taiat in stifturi.

Apoi am fript, fiecate impletitura separat pentru ca nu intra toate deodata, pe toate partile la foc maxim intr-o tigaie si l-am bagat pentru 30 de minute la 120 de grade la cuptor.
Inainte de a taia chestia asta in felii de cam 5 cm, am lasat carnea cateva minute sa se “linisteasca”.

pe langa am facut cartofi cu rosmarin la cuptor.
Reteta clasica: cartofi cojiti, apoi taiati sa aiba cam marimea unui ou de prepelita, pusi in tava cu mult ulei, condimentati din belsug cu sare, piper, chimion, cimbru, rosmarin proaspat, usturoi(daca vreti) ; amestecat cam la fiecare 10 minute si lasati cam 45 de minute la 180 de grade pana iau o culoare aurie si sunt crocanti.

si am mai am facut baby-sparanghel verde (nu are rost sa pun reteta pentru ca e o chestie prea exotica) si un sos de vin ( am stins sucul pe care a lasat carnea cand am fript-o cu un detz vin rosu, am adaugat putin unt, jumatate de lingurita miere, sare piper si l-am lasat sosul sa se reduca putin, cred ca am pus si o lingurita de faina)

Si or mancat, si or mancat, si or mancat …..

mi-o sarit in stomac

ieri seara am fost cu fostii mei colegi de la Siemens la un baute de adio. Adio mi-am luat numai eu, de baut am baut toti.

un club mic si fain din centrul Münchenului, exact la zidurile catedralei Frauenkirche, simbolul Münchenului.
Clubul consta de fapt din doua cluburi, un irish pub (Kilians) si un club australian (Ned Kellys).

Am baut cateva Fosters si am mancat prima data in viata mea cangur.
Un (trei mai mici) steak de cangur cu cartofi gratin, un un sos de bere si cu nu exagerat de multe legume.


Carnea de cangur are un gust intre vita si vanat (aduce putin a mistret) si e foarte frageda, a fost bun, insa nu ceva nemaipomenit.
Probabil ca daca era facut de un bucatar profi ar fi fost altceva …
Daca te chinui putin poti sa faci praf si cea fatastica carne (de ex. vita de Kobe la 500€ kilu’) 😀

Inca un punct pe care l-am bifat pe lista “am facut-o si pe asta” …

ce mai am pe lista ???
let me see …. hmmmmmm

NOT ! 😀 😀

something else

hai ca nu va mai enervez cu problemele mele, cu picioare rupte, cu laptopuri stricate, cu portofeluri furate, cu amici decedati …
somthing else: potol

in seara aceasta am mancat la restaurantul din hotel ceva superb.

La felul intai mi-am comandat o supa concentrata de vitel cu galuste de gris, ciuperci porcinii si fistic.
N-am facut poza, a fost foarte buna, insa nu a fost wowww.

In schimb felul doi: fileu de vita la gratar, medium, cu creveti gambas prajiti + cartofi fierti, taiati in cubulete foarte mici si prajiti in ulei cu ardei iute pisat, rosmarin si inca ceva ce nu am identificat + sparanghel verde + un sos cu o usoara nuanta de vin rosu.

si daca nu ar fi fost o gasca de snobi la cateva mese mai incolo, jur, asi fi lins farfuria si sosiera …

update: ca vad acum poza: impresia ca ar fi doar o bucatica mica de carne inseala, iPhonul distorsioneaza putin prin superangularitate, cand am terminat de mancat am fost full.

bratcartofi

Acum cateva saptamani (nu mai stiu exact daca la Arad sau la Chelu la salas) am vrut sa fac “Bratkartoffeln”.

Traducerea cartofi prajiti nu descrie neaparat mancarea pe care am vrut sa o fac.
Am incercat sa aflu denumirea correcta prin “descrierea procesului tehnologic de fabricare” 😉 , insa nu am avut succes.
Atunci mi-am dat seama ca de fapt si eu am dat de mancarea aceasta (in varianta “complicata”) de abia dupa exodus.

De aceea inventez acum spontan un cuvant nou: bratcartofi

E o mancare clasica, raspandita in toata Austria, Germania, Elvetia, se serveste la snitel, friptiri, carnati prajiti … si e antica si de demult. Inainte (in secolul 18 – 19) era o mancare de bogatani.

Ingrediente:
– cartofi (dintr-un soi tare, pentru salate de cartofi, nu luati din aia malaieti pentru pireu)
– ceapa
– slanina (sau costita afumata, bacon …)
– usturoi
– sare
– piper
– chimion
– rosmarin
– marar


Cartofii se fierb “al dente”, se curata de coaja si se taie in felii de 0.5 cm (de aceea soiul de cartofi mai tari, cei malaieti s-ar sfarama)


Se ia o ceapa mare (sau 2-3 cepe mai mici), usturoi si costita afumata taiata feliute.


Intr-o cratita de preferinta grea (fonta sau aluminiu) se topesc doua linguri de untura e porc. Eu am luat untura de gasca pentru ca nu am avut acasa untura de porc.
se prajesc cartofii pana devin aurii, se sareaza (putin, ca mai vine costita afumata care e si ea sarata) si se pipereaza.


se amesteca (cu atentie ca sa nu se sfarame cartofii) impreuna cu ceapa si costita si se mai lasa sa prajeasca la foc mai puternic pana devine ceapa aurie.


Atunci se adauga usturoiul si chimionul, rosmarinul, mararul (din cele 3 condimente doar cate un varf de cutit) si se mai lasa cateva minute.


eu obisnuiesc sa scot cartofii prajiti (sau cartofii pai) intr-un vas de iena, al carui fund l-am acoperit in prealabil cu vreo 3-4 foi de hartie de bucatarie si il las cam 3-4 minute, dupa care trag hartia imbibata cu ulei sau untura (incet) de sub cartofi si o arunc.

Inainte de a se servi, se preseaza peste bratcartofi putin patrunjel proaspat.

astazi am facut: bratcartofi cu carnati prajiti si castraveti murati la butoi

Ceea ce priveste caloriile … hai sa spun asa: ca si toate mancarurile pe care le facea cam tot asa si stra-stra-stra-stra-stra-bunica, nu e mancare de post 😀

(si sper ca nu ati citit acest posting pe stomacul gol)

later edit : am gasit un articol cu o reteta pentru cartofi taranesti care seamana putin cu reteta mea si pare a fi tot jummy