ceva simplu: spaghetti carbonara

una din mancarurile mele preferate este spaghetti carbonara.
E o mancare foarte usor de facut, enorm de gustoasa, insa nu o fac prea des. Motivul: are 3 milliarde cincisute de mii de calorii.
spaghetti carbonara inseamna in traducere libera, spaghette facute dupa reteta nevestei carbunarului (carbunar, nu minier!). Si cine stie cum se facea inainte carbunele de lemn … pai aia aveau nevoie de una sau doua calorii mai mult decat un IT-ist din ziua de astazi.

Deci, ingredientele:


– spaghette 300 -350 g (pe cat se poate de originale)
– smantana dulce 200 ml
– 3 galbenusuri de ou (proaspat!)
– o ceapa
– usturoi
– o felie de sunca afumata 200-300 g
– o bucata de branza parmesan (intreaga)
– sare
– piper macinat foarte grob, daca nu aveti moara e piper luati boabe de piper intregi si zdrobiti  vreo 10-15 cu un cutit mai mare, e important pentru ca piperul da gustul deosebit la aceasta mancare

****************

se pun spaghetele la fiert.

Chestii generale la paste fainoase:

– nu puneti ulei sau unt in apa in care fierbeti pastele. se formeaza un strat uleios care se depune ca un strat protector in jurul pastelor fainose si a) nu se fierbe cum trebuie b) in farfurie nu va mai absoarbe sosul.
– nu spalati pastele dupe fierbere cu apa rece, de ce sa faci asta ? apa in care au fiert a fost murdara? in mod normal se formeaza un strat lipicios care se imbina excelent cu sosul si care dispare daca spalati pastele.

intre timp se dinstuieste, intr-o cratita mare (ca vin adaugate la final taiteii in aceasta cratita), ceapa in ulei (eu folosesc ulei de de masline normal, nu ala vergin) apoi se adauga sunca taiata in cubulete mici si se lasa sa prajeasca putin. La sfarsit adaug usturoiul si iau cratita de pe foc (usturoiul, daca se arde, devine amar).
Intr-un castron amestec smantana dulce cu 3/4 din parmesan (ras fin pe rozatoare), cele 2 sau 3 galbenusuri de ou si piperul.

Cand sunt spaghetele al dente, le strecor putin si le bag direct in cratita (care inca mai e calda, daca nu o pun 3 minute la foc maxim) unde le amestec bine cu ceapa si sunca dinstuita.
E chiar voit ca spaghetele sa mai fie foarte ude, asta formeaza cu maglavaisul e oua un fel de sos.

Apoi adaug amestecatura de smantana+parmezan+galbenus+piper si amestec totul bine.
Nu mai pun cratita pe foc, caci vrau sa obtin spaghete carbonara si nu gaigana cu taitei 😉

La sfarsit se mai adauga sare daca este nevoie. Si daca amestecatura nu e destul de “sosoasa” mai adaug putin din apa de la taitei (sau smantana dulce daca considerati ca nu sunt destule calorii 😉 )
Eu mai pun la sfarsit partunjel taiat marunt (dar asta e chestie de gust)

Restul de parmesan se rade pe o razatoare mai putin fina si se presara in farfurie deasupra spaghetelor.

P O F T A B U N A

Si daca sunteti balcanici ca si mine, mancati cu muraturi.


Si inca ceva:
ca si la tiramisu se folosesc si aici oua crude. Adica oua care nu au fost incalzite la peste 75 de grade ca sa moara germenii lui nenea Salmonela.
De aceea folositi neaparat oua proaspete, daca nu vreti sa va petreceti weekendul pe buda.

inca un potol de weekend

– supa crema de dovleac Hokaido cu smantana, ulei de dovleac si crutoane
– pappardelle cu scampi prajite in unt cu ustoroi si cu sos de ciuperci cu vin alb, sofran si tarhon. cu parmesan proaspat deasupra

gata, de maine nu mai gatesc … trebuie sa dau jos inca ** kilograme ca sa am o sansa minimala de a urca pana la lacul Bucura fara sa fac atac de cord …

potol de weekend

Am promis saptamana trecuta ca pun reteta de muschi de porc cu gorgonzola.
Pozele le-am facut sambata trecuta, insa am tot amanat sa scriu reteta propriu-zisa.
E foarte simpla.
Deci:
am luat un muschiulet de porc si am taiat fara mila tot ce era tendon sau mai multa grasime pe el.
Fileul l-am taiat in bucati groase de 3-4 cm si le-am uns bine cu ulei (de fapt le-am pus intr-un bol si le-am amestecat acolo) si am presarat piper proaspat macinat peste.


Apoi le-am prajit cam 2-3 minute pe fiecare parte la flacara mare.

apoi le-am bagat intr-un vas thermorezistent.

Intre timp am pus branza gorgonzola impreuna cu 2 linguri de smantana, un usturoi taiat marunt, putin cimbrisor, sare, piper intr-o farfurie metalica si le-am framantat cu o furculita.

Peste fiecare bucata de carne am pus cate o lingura din amestecatura aceea de gorgonzola si am bagat totul pentru 10 de minute in cuptorul preancalzit la 200 de grade.

Cand a prins deja putina culoare l-am scos.
E voilà:

Ca si garnitura am blansat (oparit ? adica bagat in apa sarata clocotita, lasat 3 minute si apoi bagat doar scurt in apa rece de tot) un brocoli, am facut niste gnocchi de cartofi si ciuperci sote (cu vin Porto, aia mi-au luat mai mult timp decat musciul …).

Si acum ma intrebati de ce ma ingras ….

Antipasti

acum 2 saptamani am facut pentru prima data singur antipasti … au iesit super.
si daca te gandesti cat costa la magazin …
bine, pana la urma nu le-am mancat ca si antipasti, ci ca si garnitura la felul doi.

am planificat sa fac o portie pentru 2 personane … jur ca ar fi putut manca 10 persoane si ar mai fi ramas.

Deci. Am luat:
– 4 zucchini
– 2 vinete
– 2 gogosari
– 500g bureti de fag
– 10 cepute frantuzesti

in mod realist, pentru 4 persoane ajunge: 1 vinete (care e singularul la “vinete”? o vanata? ), 2 zucchini, 2 gogosari, 1/2 kg de bureti de fag si vreo 8 cepute..

astea toate le-am taiat felii (buretii i-am rupt) si le-am asezat pe o tava (in cazul meu doua) unsa cu ulei (normal, de ex. ulei de floarea soarelui).
peste legume am pus sare, piper, rozmarin (din congelator) si cimbrisor proaspat.
La discretie.

Si peste toate astea am stropit vreo 4-5 linguri de ulei de masline (la fiecare tava).

Am incalzit cuptorul la 200 de grade si am bagat tava pentru 25 minute in cuptor.

Intre timp am facut marinada:

am stors 3 limete, la una i-am razuit coaja si am taiat marunt o ceapa (fain ar fi fost una rosie, insa am uitat sa cumpar) + 2-3 bucati de usturoi.
Am amestecat totul cu 200 ml ulei de masline, 5 linguri de otet balsamico, 5 linguri de otet normal (otet de calitate, nu esenta din aia cu 1 leu kilu’ ), 2-3 frunze de dafin si o lingura de zahar.

Cand legumele au prins putina culoare (cam dupa 20 de minute) am dat focul mai mic si le-am mai lasat 5 minute in cuptor.
Apoi am scos tavile si le-am lasat sa se raceasca putin.

Apoi am amestecat legumele cu mariada (am pus totul intr-o punga mare pentru congelator si am inchis-o ermetic, se poate amesteca mai usor si mai unifom).
Am lasat totul sa stea peste noapte pe balcon (oricum, minim 3 ore trebuie lasat sa patrunda marinada in legume).

A doua zi am mancat legumele cu un peste superb la gratar (nu stiu cum ii spune la pestele asta, pe engleza ii spune monk-fish, e cel mai bun si cel mai scump peste pe care l-am mancat vreodata) si cu gnocchi de cartofi.

Puse intr-un recipient la frigider, aceste antipasti pot sta … pana se strica 😉
Se strica dupa vreo 2-3 saptamani …

Update 1: nevasta-mea se distreaza despre “ceputze” …
Update 2: maine fac fileu de porc cu gorgonzola la cuptor. vreti reteta ?

tocana a la Zürich

am vazut ca nu am mai pus de mult retete, asa ca …
Una din mancarurile mele preferate e tocana a la Zürich (original: Züricher Geschnetzeltes)

Simplu, usor si bun.

Reteta originala e cu carne slaba de vitel (la fel ca si reteta originala de la a snitel vienez).
Insa nimeni nu se supara daca folosesti piept de curcan sau carne de porc. Eu am folosit in pozele de mai jos muschiulet de porc si a fost super.

Deci, iti trebuie cam jumatate, 3/4 de kilogram carne de animal ( 😉 ), 250 g de ciuperci champignon, o ceapa, usturoi (putin), 50g de unt, un pahar de vin alb, 200 ml de smantana dulce, o lamaie (coaja + zeama) o lingura de patrunjel taiat nu prea marunt.

Tai carnea in fasii subtiri si o prajesti intr-o tigaie in unt pana prinde culoare. O sarezi si piperezi putin (eu pun in loc de sare un cub de Maggi-supa de vita, imi place mai condimentat).
Scoti carnea si o tii la cald (de ex in cuptor la 50 de grade sau pe calorifer 🙂 )

In zeama ce a lasat-o carnea prajesti la foc tare champignioanele taiate felii impreuna cu ceapa taiata marunt. Daca trebuie mai pui un varf de cutit de unt (dar nu ulei pentru ca e o mancare usoara). Cand au prins ciupercile putina culoare le stingi cu vin si pui focul mai incet. Lasi sa se reduca vinul (cam 5 minute).

Intre timp bati smantana dulce, insa sa nu ajunga tare ca si frisca, sa mai curga putin (sa ramana asa mai bleaga ca si …, na ca deviez de la subject).
Daca ti-e prea mult nu o bati deloc, e doar ca ii da la toata tocanita un gust mai … pufos. In rest nu are nici o influenta la gust.

Pui carnea inapoi, maresti caldura si o lasi 2-3 minute la clocot impreuna cu ciupercile si restul.
Acum pui un varf de cutit de coaja de lamaie razuita si o lingura de zeama proaspata de lamaie, pui patrunjelul si in final smantana dulce batuta.

Acum e momentul sa mai pui condimente daca trebuie: sare, piper, zahar (daca ai impresia ca e prea acru de la vin si de la lamaie) iei totul de pe foc si lasi sa stea cateva minute sub capac si il servesti.

Eu il mananc sau cu tagliatelle proaspete (pentru Aradeni: se gasesc la Selgros in raionul de lactate in spatele raftului cu produsele de peste 😉 ) sau cu galuste de faina.
Si muraturi.

Pofta !

p.s. in ultima poza se vede ca asi fi putut sa pun mai multa smantana dulce (sau vin 😉 ) pentru ca sosul e fantastic.

potol … miammmm

ceva classic.
kebabul hotelurilor peste 4 stele.
Club Sandwich.
Toast, piept de pui, bacon prajit, ochiuri, maioneza, salata, chips.

I’m lovin it.
Acum sunt satul.

Krautsupa

De aproape o luna tot aman (desi am promis la cineva 😉 ) sa pun pe blog reteta de supa de varza.

Sau ciorba de varza.
Sau Krautsuppe.

Azi mi-am luat liber, asa ca am putin timp.

Cine nu stie ce-i aia “Krautsupa” ? mana sus !
Deci: e o traditie in zona Resitei, ca dupa revelion sa se faca o supa foarte consistenta, foarte acra (dupa betia de revel e fantastica) si last but not least, destul de costisitoare, ea fiind facuta din diferite carnuri.
Acesta din urma a fost probabil si motivul pentru care a fost o supa exclusivista, care se facea doar odata pe an si de aceea se si celebra ca atare.

Cu supa aceasta e ca si cu sarmalele: nu veti gasi doua gospodine care sa o faca la fel. Unii pun orez, altii teitei, altii (ca mine) deloc.
Chiar si mama o face altfel decat mine …

Reteta urmatoare e asa cum fac eu supa.

Deci, ingrediente.

Traditia spune ca trebuie sa se fiarba 4 feluri de carne.
Carne de pui (sau daca te tine buzunarul gasca, rata, curcan sau alta oratanii exotice), carne de porc, carne de vita si afumatura.

Eu am luat de data aceasta ca si afumatura: doi ciolani (erau mici, de aia 2), o bucata de costita si un carnat.
Afumatura e partea cea mai importanta (dupa varza), ea da supei gustul tipic.
Apoi am luat 1/2 de kilogram (sau mai mult) carne de vita pentru supa, 1/2 de kilogram de carne de porc slaba (carne de gulas) si ceva mai mult de 1/2 de kilogram pulpe de pui desosate.

M-am dus cu o zi inainte la piata si am vorbit cu tanti sa-mi aduca niste moare. Am luat de la ea un litru de moare si o capatana mica de varza.
In plus am mai pus 5 morcovi (care nu sunt in poza, pentru ca le-am uitat). Unii mai pun telina, radacina de patrunjel si leustean.
Eu nu, mie nu-mi place gustul.

Ca si condimenete am pus boabe de piper, chimion, boabe de mustar si foi de dafin intr-un ou de ceai, metalic.
Ma rog, se poate folosi si un saculet de tifon pentru a tine condimentele la un loc si a nu rasfira condimentele in supa.
Nu pun sare, afumaturile sunt destul de sarate.
Se mai poate pune ceapa, usturoi, boia …. cum am spus deja: fiecare cu pzd masii dupa gustul propriu.

Carnea se fierbe pana cade de pe os.
Problema e ca sunt feluri diferite de carne, care au timpuri diferite de fierbere …
Deci: carnea trebuie fiarta separat.
Ca urmare, nu numai ca e o supa destul de scumpa, iti mai si ia timp sa o faci.

Eu am folosit o cucta, lucru care a fost enorm de util. Carnea de vita si ciolanul in loc de o ora si tzashpe minute, au fost gata in jumatate de ora.
Carnurile se fierb in aceiasi apa, eu am fiert ciolanul si carnea de vita impreuna si le-am scos apoi intr-un castron sa se raceasca.

Dupa aceea am pus in aceiasi apa carnea de porc, costita si carnatul taiat felii, le-am scos-o dupa 20 de minute (repet, in cucta), le-am pus la racit, am pus carnea de pui pentru 15 minute, dupa care am scos si puiul.

Dupa ce s-a racit carnea, se curata de orice fel de grasime, tendoane sau piele.
Acesta e momentul cand se fac fericite toate animalele din curte sau din vecini, pentru ca se arunca destul de mult. Cam 3/4 din ciolan se duce, ramane doar “carnea rosie” (cum spuneam eu cand eram copil si era carnea mea preferata).
Toata carnea se rupe cu mana, in asa fel incat sa poata fi mancata simplu si elegant cu lingura.

Supa aceasta nu este o supa grasa.
Remember: se mananca dupa revel, cand prin definitie stomacul e cam subred.
Fierband insa toate aceste carnuri, se formeaza un strat considerbil de grasime ce pluteste deaupra apei.

In mod normal se lasa zeama sa stea peste noapte in frig (spais, pivnita, frigider) ca sa se coaguleze grasimea.
Eu vroiam sa termin odata supa si am inventat spontan un dispozitiv de decantare, format dintr-o sticla de 1,5 l de apa minerala “Lipova”, in care am pus cu tolcerul partea de sus din zeama de la supa.
Am inchis dopul de la sticla si am facut cu un cutit o gaura in fundul sticlei.

Apoi am deschis dopul, am lasat sa curga zeama pina a ajuns la grasime, am inchis dopul (nu mai curge, vid in partea de sus , etc …. ) si am aruncat sticla cu grasime cu tot.
Voila’.

Apoi am taiat jumatate din capatina (mica!) de varza subtire, insa nu asa subtire ca si varza tocata.
Am fiert-o cam 10 minute in zeama de la supa, impreuna cu morcovii, pe care doar i-am taiat pe lungime.

Dupa ce a fiert destul, se mai pun condimente daca e cazul, de exemplu sare sau sau moare daca nu e destul de acra.
Se adauga restul de carne faramitata marunt si se mai da odata un clocot.

Gata.

Se serveste cu smantana, ardei iute si eu obisnuiesc sa mai pun moare in farfurie.

Si o mananci cu pita.
Sau cu langosi.
Miammmmmm …

tzeapa majora si potol fain

sambata am avut un chef sa mananc un gratar bun.
Nu mi-a fost prea greu s-o conving pe Katy ca vrem si ea sa mancam gratar.
Na bine, deci trec pe lista de cumparaturi si 1 kg fileu de vita.

Dupa masa mergem la supermarket. Iau ce-mi trebuie mie pentru gatit.
Adica ceva vin alb pentru garnitura, juma` de kil` de arpagic, smantana dulce, ceva Campari pentru facut pofta.
Restul de pe lista de cumparaturi, adica paine, oua …etc., e treaba nevestei.

Ma duc la macelarie.

Dati-mi va rog o bucata frumoasa de fileu de vita.
Asa ?

si imi arata o bucata cat palma.

Nu, putin mai mare. Cam un kilogram.

Si tanti imi taie o bucata.
Un kilogram si o suta de grame carne perfecta pentru un gratar perfect.

Fruumos 😉

Si nu stiu cum imi cade privirea pe cantar. 43,90.
Ce-i aia ?
Iau punga cu fileul si ma duc spre cos unde ma asteapta Katy. Pe drum ma uit mai atent pe bonul prins de punga cu carne.
Tiaii, sa-mi trag matu’ : 39,90€ kilogramul !!!

Du-l inapoi.
Nu-l duc, ma fac de ras. Hai, ca-ti fac gratarul vietii tale !
Sper.

Acasa am descoperit de ce am luat teapa: daca iei carne de la macelaria Fuck, cum dracu sa nu te futa 🙂

Nu, era vita argentiniana, carnea aceea e asa extrem de scumpa.
Si pe mine m-a prins tanti de fraier.

Si pentru ca se facuse intre timp deja ora 5 dupa masa , am luat doua bucati de un fel de pizza frantuzeasca cu ceapa (“Tarte √† l’oignon alsacienne“).
Meeerge bine cu vin.

Duminica dimineata am curatat carnea de pielita alba si de un tendon ratacit, am taiat fileul asa ca sa-mi iasa 4 bucati pentru gratar.
Le-am condimentat cu sare si piper pe ambele parti.

Restul de carne l-am bagat la congelator.

Am curatat arpagicul si l-am taiat doar in jumatate.
Arpagicul, un fel de ceapa de lux, e o garnitura fantastica la orice fel de carne (ca mazarea sau fasolea verde) daca-l faci cum trebuie. Principalul e sa-l prepari in asa fel incit sa-i dispara gustul de ceapa.

Am pus intr-o tigaia de gratar 4 linguri de ulei de masline si l-am lasat sa se incalzeasca. Am pus fileurile si le-am lasat cam 3 minute pe fiecare parte, ca sa se inchida porii la carne si sa nu iasa sucul.

In tigaia unde am facut carnea, am dinstuit arpagicul si am parcat carnea in cuptorul preincalzit la 120 de grade.

Dupa ce a prins bine culoare, am pus peste arpagic 2 linguri de miere. Am lasat mierea sa se caramelizeze si am stins-o cu 250 ml de Chardonnay alb si dupa ce am lasat totul sa se reduca, am adaugat 200 ml de smantana de frisca si un catel de usturoi in tigaie.
Bineinteles ca am mai pus si sare si piper dupa gust.

Si ca sa nu se plictiseasca carnea cu arpagicul, am facut tagliatelle proaspata.
Nu eu le-am facut proaspete, le-am luat pe alea proaspete (care se fac in 2 minute in apa clocotita) de la magazin.

Am scos carnea si am lasat-o 4-5 minute pe o farfurie invelita in folie de aluminiu, sa se linisteasca.

Si totul a fost perfect.

Si va mai mirati de ce ma ingras … 🙁

mici

o trebuit sa vina neamtzu’ sa ne arate cum se fac mici

imi plac la nebunie micii !
Mici cu mustar “Ceausescu” (=cel mai ieftin mustar pe care-l gasiti in magazin, mustarul copilariei mele comuniste).
Se spune corect “mici” sau “mititei” ? Eu le spun “mici”!
Daca merg la un grill / gratar / barbeque / sau la “cum p*** mea vreti sa-i spuneti la facut foc si ars carne“, nu se poate sa lipseasca micii.

La noi nu se gasesc si am fost nevoit sa invat sa-i fac.

Si cand veneam in Romania ma bucuram ca un pedofil la serbarea scolara cand mergeam la vreo gradina de vara si primeam mici.
Si bucuria aceasta a tinut cam pana in 93-94 cand a aparut prin alimentari (nu s-au inventat inca super-marketuri) pasta de mici.

No dara copii, cum sa va spun eu voua?
In carnea macinata se poate baga orice porcarie: zgarciuri, tendoane, cartilagii si alte bunataturi. Si resturi de carne.
Carne proaspata.
Pentru ca s-ar simte la gust daca ar fi stricata.
In pasta de mici insa se poate baga o anumita cantitate de condimente, care pot foarte usor sa atenueze gustul unor componente deja alterate si reciclate.
Si nu vorbesc numai de Romania … la nemti au descoperit anul trecut cam in fiecare luna pe cate unul care prelucra carne putin mai verde. Nu facea mici … facea kebab.

Faptul ca se baga carne inferioara simti daca iti ramane un zgarci sau un oscior intre dinti …
Poate ca nu baga si carne stricata, insa cine imi poate garanta ? Ai risca sa-i dai asa ceva la nevasta copilul tau ?

In orice caz: eu fac micii singur.

Aici sant ingredientele pentru vreo 15-20 de persoane.

De la stanga la dreapta:
2 kilograme carne de porc. Eu am luat ceafa de porc, se poate lua si carne de lucru, principalul e sa fie carne grasa.
300g – 1/2 kilogram carne de oaie cu seu
1/2 kilogram carne de vita grasa. Cu seu mai mult sau mai putin depinde de cat seu de oaie asi bagat.
2 catei de usturoi
2NaHCO3 – dupa gust, cam o pungulita
condiment pentru mititei – cam o punga jumatate. Ca sa nu lipseasca E-urile cu desavarsire 😉
Si apa (sau zeama e oase daca aveti). Cam 3-4 cesti mari.
Sare
Piper

Intai am macinat carnea prin sita cea mai mare pe care am avut-o. Se poate trece si usturoiul odata cu carnea prin masina de mscinat carne.
Nu-i faceti din carne gata macinata. Micii vor avea o consistenta ca si un cauciuc de biciclets. Carnea trebuie sa fie grobiana ca un amant rus.

Apoi se pun condimentele pentru mititei si bicarbonatul.
Se toarna primul pahar de apa si se amesteca cu mina dreapta.
Cand amortesc muschii de la mana dreapta se mai toarna un pahar cu apa si se macina mai departe cu mana stanga.
Cand amortesc muschii de la mana stanga se cheama nevasta la amestecat, se toarna al treilea pahar cu apa si se comenteaza de ce nu amesteca mai bine.
Intre timp trebuie gustat maglavaisul acela. Probabil ca lipseste sare sau piper. Sau usturoi. Sau bicarbonat.

Depinde de conditia nevestei daca mai turnati si al patrulea pahar (in caz ca micii ies ca p*la: aveti vinovatul “din cauza ta, ca nu ai amestecat destul”)

Apoi bag totul intr-un castron sau o punga de 20 litrii de gunoi (alea sigur sunt etanse) si il las peste noapte in frigider.

A doua zi se cauta un fraier care sa formeze micii.

De obicei nu gasesc nici un fraier, asa ca-i fac singur.

Pe gratar ii las cam pana se fac rumeni si isi pierd cam 1/4 din volum (apa, grasime). Gratarul trebuie sa fie super incins si bine dat cu clisa. Altfel se prind micii la inceput de gratar.

Si asa, in prima faza, cand carnea mai e cruda, nu intorc micii asa des. Se prind oricum si iese un macel.

In cazul cel mai fericit vor arata asa:

Acum in perioada de iarna se pot face si in tigaie. Putin ulei (sau grasime de orice fel de animal e prin casa) in tigaie si …go 4 it.
Nu iese ca pe gratar, numai daca ardeti si bucataria ca sa primeasca micii gust de fum.

In cazul ca nu vreti sa ardeti bucataria, puteti face gustul mai bun daca va procurati o tigaie de grill din fonta

nu platesc nimic ….

ieri seara am avut ziua mea de fitness. Jumatate de ora am alergat si am fost pe stepper, apoi un sfert de ora am facut situp-uri pentru sixpackul burtoiul meu.
Si apoi m-am mai dus la sauna.
Hmmmmm
Desi hotelul e full pina la rasuflare, nu a fost nimeni in sauna.

Si cind m-am intors in camera mi s-a facut deodata foame, foame, foame. Puteam sa command de la room service un clubsandwich, un borrito, un burger, un platou rece sau o salata mare. Fantastic …
Sun la restaurant:

aveti ceva intre salata si burger ? Ceva de genul …. schnitzel
Oh, domnu’, am un schnitzel frumos de vitel.
si cu ce ?
ahhh, cu salata.
da, clar. dar cu ce garnitura ?
cartofi la tigaie, ceapa rumenita si ou.
ok, va rog la camera 527.
15 minute.

Da, te iubesc tu mic bucatar italian !!! Intre timp mi se lipise stomacul deja de sirea spinarii, asa mi-era de foame. Au fost cele mai lungi 15 minute din viata mea.
Si atunci … hmmmmmmmm.

A fost atit de absofuckinglutely fantastic.
Fiecare calorie pe care am dat-o jos cu citeva minute inainte s-a repus automat la locul ei.
Cui ii pasa, am fost gras, satul si fericit.

Insa partea cea mai buna a urmat astazi dupamasa cind am platit nota de plata la receptia hotelului
Fac intotdeauna checkout-ul de la hotel cu o zi inainte de a pleca, pentru ca nu am nici un chef sa stau dimineata la coada cu masele care vor sa-si plateasca camera.

camera si garajul pe IBM, schnitzelul pe o nota separata.
cauta, cauta, cauta … care schnitzel ? nu am nimic dela restaurant trecut pe camera dumneavoastra.

Ne-am inteles pina la urma ca ea va cauta factura de la restaurant si daca o gaseste atunci o platesc saptamina viitoare. Daca nu o gaseste inseamna ca schnitzelul e trecut pe alta camera si atunci sau il plateste altcineva sau … ghinion.

Si tinind cont ca un burger cu cartofi pai e 21,50€, am economisit pe putin 25 de parai.
cool 🙂