zeama cremoasa de curcubata

incep o categorie noua: potol.
Pentru ca al doilea hobby dupa fotografiat este gatitul. Si al treilea e mincatul.
Deci, hai sa incep sa pun retetele mele preferate pe blog.

Ieri am facut o chestie superba: supa crema de dovleac (sau cum spune mama: curcubata. Ca asa-i spuneau gugulanii la Caransebes).

Cel mai important lucru la crema de dovleac e …. taaataaa: surprisedovleacul.
Un sfat: nu luati dovleac din ala care creste la taran in spatele grajdiului si care-l da la porci. Din ala se fac seminte de rontait la meciuri de fotbal, insa nicidecum o zama de dovleac care ti-o serveste la Ritz in Paris.

paranteza: la fel e si cu porumbul fiert sau la gratar. Poti sa iei de la piata porumb care se da la animale si care e fainos si nu prea are gust sau iei la pret dublu de la supermarket porumb de mincat, tras in folie, gata fiert si dulce de zici ca-i pishu de diabetic.
E ca peste tot in viata: dai un ban … dar sti ca nu-l mai vezi. paranteza end

Deci sa revenim la dovleac. Am luat un dovleac din ala mic din supermarket. Daca tin bine minte am vazut unul din asta la Selgros in Arad, Hokkaido ii spune la soiul respectiv.


Am cojit dovleacul (al dracu de greu merge), i-am scos simburii (@Chelones: am pus citeva seminte la uscat, poate iese ceva la salas) si l-am taiat in cuburi de vreo 2-3 cm. Sa fie cam 500 g de dovleac.
Apoi am cojit 2 morcovi, i-am taiat felii si un cartof pe care l-am taiat tot in cubulete.

Am pus doua linguri de unt intr-o oala si am pus-o la foc. Cind s-a topit untul, am pus o ceapa mica taiata in bucatele marunte la dinstiut. Cind a fost ceapa transparenta, am pus morcovii, dovleacul si cartoful in oala, le-am amestecat bine si m-am dus la weceu.
Cind m-am intors de la weceu am aruncat cuburile de dovleac care erau pe partea de jos a oalei si care aveau o culoare portocaliu inchis de tot (=negru).

Am pus 3/4 l de zeama de pui (adica 2 cuburi de supa concentrata Maggi dizolvate in apa fierbinte) in oala si am ignorat totul vreo 15-20 de minute pina cind cartofii erau bine fierti, asa incit se dizolva numai cind te uiti la ei. Dupa ce s-a mai racit putin toata chestia am facut cu un blender de mina din tot maglavaisul acela o chestie cremoasa.
Bine, se poate strecura printr-o sita, cum facea deja strabunica marmelada de macese insa merge mai repede cu blenderul.
Acum am pus de abia sare si piper (cheyenne pentru culoare, merge insa si piper “normal”) dupa gust.
Si am constatat ca am pus prea putina zeama de pui in supa.
De ce ? pentru ca toul avea consistenta unui pireu de cartofi si nicidecum a unei supe cremoase. Wow, daca vreau s-o fac cremoasa trebuie sa mai pun cel putin 1,5 l de apa, si ca urmare o sa avem supa pentru 2 saptamini. No way.
Deci am luat o punga pentru congelator si am bagat jumatate din pireul de dovleac la congelat.

Si pentru cealalta parte a pireului am mai facut 1/2 de litru de zeama de pui, am mai incalzit odata totul si am adaugat la urma vreo 200ml de frisca.

Gata.
Am facut pe linga citeva crutoane (=piine taiata in cuburi de 1 cm, prajite in tigaie cu putin mai mult ulei si mai putina sare pina cind au culoare aurie inchisa, se pun apoi pe o hirtie de bucatarie ca sa se scurga uleiul)
Cind am pus crema in farfurie am mai adaugat un strop de frisca, o mina de crutoane si citiva stropi de ulei de seminte de dovleac.

rezumat:
– 2 linguri de unt
– o ceapa
– 500 g dovleac de masa
– 2 morcovi
– un cartof
– 1 l zeama de pui
– 300 l frisca
– sare, piper, ulei de dovleac

Update: am gasit pe un site romanesc de gatit o reteta asemanatoare cu niste poze faine.