momente cand iti vine sa-ti bagi nodurosul …

asa ceva nu mi s-a mai intamplat si stau deja de 21 de ani in Germania …

in curand imi va expira garantia la iMac.
am observat cu catva timp in urma niste pete (ca si cand ar fi prafuit) pe display. petele sunt pe interior si nu se vad decat daca prelucrez o poza foarte deschisa la culoare, insa cine stie daca nu se agraveaza.
Ma uit pe net, gasesc mai multe cazuri similare, toate la modelul de 27″.

Ok, inaine de a iesii din garantie, il repar.
Daca stiam ce va urma l-asi i lasat dracului asa cum e.

 

 

 

 

Deci, peripetiile, luate cronologic:

joi 13.09
sun la magazinul de unde l-am cumparat.
le explic ca am probleme cu pete in interiorul monitorului.
Ahhh da, se intampla la iMacurile de 27″. Da, stiu te-n mata, am citit pe net.
Aduceti aparatul la noi.

Fac un backup pe un hard extern, formatez iMacul si ii pun noul sistem de operare.
Acum e sistemul curat ca lacrima, nu am chef sa-mi citeasca cineva datele.

vineri 14.09
ma duc cu iMacul sub brat la dealer-ul de unde l-am cumparat.
Compustore Köln … trazni-ar fulgerul cand se caca …
va instiintam cand e gata

joi 20.09
ii sun, sa vad ce e cu computerul.
imi face legatura cu tehniceanul lor: “ah da, acum vroiam sa va sun si sa va spun ca cei de la Apple nu vor sa preia costurile pt. ca aparatul nu mai e in garantie.

no stai ca vorbesc eu cu cei de la Apple.
sun la serviciul tehnic de la Apple, “da, stiti, un an garantie Apple …” —- nu cu mine: “no frate, un an la tine in Statele Uimite, aici e UE, noi avem 2 ani

Asta e o chestie pe care Apple incearca sa faca pentru a mai scoate ceva bani de la clienti, le vinde o prelungire de garantie pe trei ani (asa numitul “Apple Care”).
insa fiecare articol tehnic cumparat in UE are automat 2 ani garantie. this is the law. punct.
si legile UE bat legile nationale, darmite conditiile generale ale unei firme (chiar si Apple)

Si tipul de la Apple stia asta, asa ca imi spune sa astept putin la telefon ca trebuie sa vorbeasca cu superiorul sau.
peste vreo 5 minute “da, facem de data asta o exceptie, va inlocuim display-ul”. Sarutmana coane.
dar … ne trebuie de la tehniceanul firmei unde aveti calculatorul, un mail in care ne confirma ca nu ati fumat sau varsat licid sau …“.
hmmm, eu nu fumez in casa, dar daca asi face-o ? e interzis sa fumezi in fata calculatorului ???
in fine, nu comentez, ii cer adresa de mail si numarul incidentului meu.
e deja tarziu, vorbesc maine cu ce de la Compustore.

vineri 21.09

sun la Compustore sa-i trimita un mail la nenea de la Apple, cum ca Harry nu bea si nu fumeaza (nu vreau comentarii legate de propozitia pecedenta 😉 )
njet: tehnicianul vobeste cu un client, resunati peste jumatate de ora.
sun peste 30 de minute.
nyet: tehnicianul vobeste cu un client, resunati peste jumatate de ora.
sun peste 45 de minute.
nyet: tehnicianul a plecat acasa.
na, puie cu mula. la ce ora vine maine ?
maine nu vine, de abia luni.
dar maine aveti deschis ?
da, insa tehnicianul are liber.
si e singurul tehnician pe care il aveti ?
da.

acesta ar fi fost momentul sa ma duc si sa-mi iau calculatorul de la ei si sa-l duc la Apple store.
dar nu mi-a venit ideea.

luni 24.09
sun la Compustore.
tehnicianul si-a luat astazi liber, e bolnav. vine maine.
nu am fost politicos cand am spus labunavedere.

marti 25.09
sun la Compustore.
e ora 11:30, dau de tehnician. ii explic care e situatia, ca trebuie sa trimita un mail la Apple ca aia sa dea drumul la procedura de inlocuire a displayului pe garantie.
ii spun adresa de mail a tipului de la Apple … “da, acum trimit mailul

ora 19:00 – ma suna tehnicianul de la Compustore pe mobil.
acum a trimis mailul (i-au trebuit vreo 8 ore), insa il primeste inapoi … bineinteles ca si-a notat gresit adresa.
sun totusi la Apple … degeaba, tipul care imi prelucreaza cazul a plecat.

miercuri 26.09
sun la Apple.
dau de Peter, asa-l cheama pe omul de la Apple, nu suntem inca “per tu” – dar nu mai lipseste mult.
da, mailul de la Compustore l-am primit, am pornit deja workfow-ul, in timpul saptamanii primiti iMac-ul.

vineri, 29.09
sun la Compustore.
tehnicianul imi spune ca nu a primit emailul de confirmare ca Apple preia garantia.

sun la Apple.
Peter e bolnav.
ii scriu un mail.

luni, 01.10
sun la Apple, Peter nu e astazi la lucru.
Vreau sa vorbesc cu seful lui.

ii explic care e problema si ca incep sa-mi pierd rabdarea.
ma intelege.
sa astept putin, vrea sa se uite in calculator care a fost istoria cazului meu …

imi spune dupa vreo 10 minute in care am ascultat “Für Elize” pe banda “cei de la Compustore au primit acum 5 zile confirmarea, nu pe mail, ci in sistemul lor intern cu care sunt legati de Apple“.

sun la Compustore.
dau de tehnician: “nu am primit inca confirmarea de la Apple”
“ba da, ati primit-o, dar nu pe mail ci in sistem”
“eeeeh, pai nu ma uit eu odata pe ora in sistem, de ce nu trimit mail ?”
“odata pe zi ar fi ajuns, ei au trimis confirmarea acum 5 zile”
pauza ….
“ok, o sa comand piesa”
sa comande piesa ?????
pai cat dureaza ?
hm… azi comand piesa, marti, miercuri e sarbatare nu lucram, joi puteti sa va luati calculatorul.

joi, 04.10
astept sa ma sune aia de la Compustore … la ora 17:00 sun eu.
tehnicianul nu e astazi la lucru.
maine ?
vine miercurea viitoare.
CAND VINE ????
miercurea viitoare … are cursuri la facultate.

aflu ca tehnicianul nu numai ca e singurul care repara chestii la Compustore in Köln, ci e si student care lucreaza pe langa cursuri la Compustore.
rar tzip la telefon … de data asta insa …
si am trantit apoi telefonul fara sa dau labunavedere.

Am sunat la Apple, am depus plangere.
Am trimis un mail la centrala de la Compustore, nu am fost deloc politicos.
Am fost astazi personal la Compustore, singurul vanzator care era acolo era unul din cei cu care am vorbit mai des. mi-a cam parut rau de el, nu e vina lui … dar l-am facut cu ou si cu otet.

miercuri, 10.10 – to be continued –

memorie neamule …

primul meu PC:
286 16 Mhz cu 512 kb memorie si un hard de 40 de mega.
Eram mandru ca un plod cand recita poezii sub bradul de craciun.
Puteam sa scot pe monitor 16 culori … si eram gelos pe prietenul meu Dan care avea 256 de culori.
Face o diferenta mare la poze, mai ales la diferitele nuante ale pielii 😉

in plus nu prea puteam sa joc multe jocuri pentru ca imi lipseu intotdeauna cativa kb de RAM. Cat am frecat config.sys si autoexec.bat …
Am mers la un magazin de electronice si mi-am cumparat un modul de 512 kb RAM (cam 150 de marci), mi-am luat inima in dinti, am desurubat bijuteria si am bagat memoria aditionala in al doilea slot.
1 mega RAM !
dumnezeule … eram cel mai tare in parcare !

astazi mi-am cumparat memorie pentru iMac.
un pic mai mult decat am cumparat atunci …

zboară măruțul de-l ia dracu.
cool

black or white ?

Ieri a fost lansat noul iPad.
me want !!!!

 

 

 

Acum am o dilema, sau mai bine zis trei:
-sa-l iau pe ala alb sau pe ala negru ?
-cu 16, 32, 64 de GB ?
-numai cu Wi-Fi sau cu wireless+3G ?

 

there is no place like 127.0.0.1

daca intrati pe net primiti de la providerul vorstru de net (RDS, T-Online …) dinamic o adresa unica , asa numita adresa IP.
E o adresa unica care identifica calculatorul vostru in acel conglomerat de calculatoare si servere, numit internet.

Topologia acestor adrese a fost stabilita in 1980 si a fost standardizata ca fiind constituita din 3 seturi de numere, fiecare set merge pana la 255. Deci in total exista aprox. 3.4 milliarde de adrese IP pe lumea asta, din perspectiva anului 1980 “adrese cacalau”.

Dar acum intervine un nou fenomen Y2K (problema cu schimbarea datei pe 01.01.2000, cand s-a presupus ca multe programe vechi nu vor mai functiona).
Problema este ca nu toate adresele IP pot fi repartizate dinamic. Unii destepti si-au rezervat adrese personale care nu pot fi date la altii.
Eu de exemplu am una singura, IBM are toate adresele de la 9.0.0.0 pana la 9.255.255.255 (adica 16.774.214 adrese unice).

Si acum ce se intampla ?
anul acesta, probabil prin septembrie, nu vor mai fi adrese IP noi disponibile si ti se poate intampla ca sa nu poti intra pe internet pentru ca providerul tau are mai multi utilizatori decat adrese. Si stai si astepti si formezi ca pe vremea lu Ceausescu cand nu primeai legatura telefonica interurbana.

Dar, exista deja de mult o solutie: IPv6.
Adresele noi vor fi de forma: 2001:0db8:85a3:0000:0000:8a2e:0370:7334 adica 8 segmente a cate 4 cifre hexadecimale de la (0000 la FFFF).
Deci in total vor exista 3.4 sextilioane (un sextilion e un miliard de trillioane) de adresse.
sau in cifre: 340.282.366.920.938.463.463.374.607.431.768.211.456 adrese, destul pentru fiecare om, aparat electric, fiecare furnica sau musca … de pe lumea asta.

Probabil ca in vara asta se va incepe cu migrarea adreselor de tip IPv4 la noul standard.

Ce ma intereseaza asta pe mine, se gandeste mama acum (daca a citit pana aici) …
Te intereseaza, pentru ca fierul tau de calcat va avea in curand propria adresa si il vei putea monitoriza prin internet si o sa vezi daca l-ai stins sau nu. Respectiv ma vei suna : “Harry, ia vezi, am stins fierul de calcat ???”
Sau voi putea accesa din Selgros web-camul din spais, pentru ca am uitat sa ma uit daca avem sau nu cartofi 😀

Ok, exista si alte avantaje enorme, dar alea sunt mai mult importante pentru IT-isti …

nu ai vazut filmul x ???

nu ai vazut filmul x ???
nu !
il vrei ?
de pe net ?
da, se vede destul de bine …

na, si chestia asta cu “se vede destul de bine” ma deranjeaza.

De aceea nu am descarcat pana acum niciodata un film de pe net. Nu stii niciodata ce calitate primesti (full HD my ass) sau daca filmul se termina cu sfarsitul sau daca a taiat ultimele 5 minute.
Prefer sa ma duc la cinema, sau sa astept putin pana apar pe Sky (HBO-ul nemtesc, numai cu mult mai multe posturi), pe DVD (mai nou BlueRay).

am inchis 50% din blogguri, ceva istoric

prima data cand am intrat in contact cu bloggurile astea, a fost in 2003 cand mi-am facut un accout la blogger.com.
Vroiam sa incerc putin chestia asta noua, unde poti sa interactionezi cu cei care intra pe pagina ta de web (notiunea de web2.0 nu se nascuse inca).

Experienta cu internetul “static” am avut deja de mai mult timp.
Prima data am intrat pe “net” in 91 la faculta in Erlangen, apoi in 92 am intrat deja de acasa cu un modem de 9600 (9,6 kbit/s, astazi am 51200 kbit/s) care imi manca (la mama) nota telefonica.
Urmatorul pas logic a fost propria pagina web, asta a fost in 94, atunci aveam pe un server 0,5 MB spatiu sa ma extind cu ceva-numere-ciudate.compuserverve.com.
In 97-98 mi-am cumparat vreo cateva sute de MB de spatiu pe un server WEB si cateva domenii proprii pe care le mai am si acum (hirth-net.de, harryhirth.com, hilex.de, banater-bergland.de, prietenii-muntilor.de) … note to me: de ultimele 3 trebuie sa scap …

In orice caz, dupa ce am testat lumea pe blogger.com, a inceput sa-mi placa si mi-am facut in aprilie 2004 propriul blog.
La inceput am scris pentru mine, apoi a inceput sa citeasca Katy, apoi colegi de lucru, apoi au aparut necunoscuti …
La un moment dat providerul meu a avut un crash si a pierdut toate bazele de date (ah, nici dumneavoastra nu ati avut backup ???? ) si dupa ce m-am mutat la alt provider am re-inceput in decembrie 2004 cu blog.hirth-net.de
Cam atunci a fost momentul cand am parasit paginile HTML statice si in plus mi-am facut si un site de poze (pics.hirth-net.de).

Si toti erau fericiti, aveam o droaie de cititori, eu eram pe drumuri prin tari si orase straine, insa ii tineam pe toti la curent cu ce se intampla in viata mea. O sunam pe mama sa-i zic cum a fost in Singapore si ea imi raspundea “stiu .. da … stiu … stiu, ce dracu, doar iti citesc blogul”

Toti erau fericiti, in afara de socrii mei si prietenii din Romania.
Insa nu stiam ce sa fac. Sa scriu in engleza … nu merge; sa scriu alternativ alternant in romana si germana pe blog … nu merge; doua bloguri parallel … prea mult de lucru.

Si atunci s-a imbolnavit socrul meu de cancer  si in iunie era deja f.f. bolnav. Atunci m-am hotarat sa fac totusi un blog parallel pe romaneste, sa-i fac o bucurie, sa mai afle noutati de la noi si cu noi … si dupa cate mi-a povestit soacra-mea (ea ii citea ce scriam eu), era un mare fan al blogului.
Din pacate a avut doar 2 luni si un pic parte de ce scriam pe blog.
Cand am fost la Arad la inmormantare, multi cunoscuti si prieteni m-au intampinat cu “am citit pe blogul tau ca …”, asa mi-am schimbat planul si nu am inchis filiala romaneasca al blogul, ci am continuat sa scriu parallel.

Si cum am foarte multi cunoscuti nemti, insa mai multi prieteni romani si multi din prietenii nemti vorbesc si romaneste, si pentru ca nu m-am implicat deloc in blogosfera germana, am inceput sa ma concentrez mai mult pe blogul romanesc.
Iar daca nu scrii regulat pe un blog, acesta moare.
Un blog traieste din interactiune, iar eu am avut in in final (ultimul sfert de an) pe blogul nemtesc doi comentatori si unul din ei e colegul de birou care sa 9 ore pe zi la 2 metrii de mine.

Asa ca, dupa 7 ani de blogareala, am inchis astazi blogul nemtesc.
Cred ca o sa-l transform intr-un blog foto.

(ergo: daca nu comentati, nu am nici o retinere sa-l inchid si pe asta 😉 )

Steve Jobs

a plecat …

se retrage din motive de sanatate.

Data trecuta a lipsit un an, cand i-au facut transplantul de ficat.
Astazi au scazut actiunile Apple la bursa din Frankfurt cu 20 de milliarde de dolari … ca sa vezi cat poate valora un singur om.