o sa ajung in iad

Am fost ieri la sauna.

De fapt teoretic am fost la fitness care are o superba sauna anexata.
Si deci, pentru a merge la sauna a trebuit sa ma duc intai la sala de fitness. Acolo am remarcat un tip care vorbea tot timpul cu el insusi, ba radea, ba se certa …
Roses are red, violets are blue, I’m schizophrenic, and so am I.
Atata timp cat nu vine cu drujba dupa mine, sunt tolerant.

Termin destul de rapid cu fitnessul, fac un dus si merg la sauna.
Bineinteles, la norocul meu nu se putea altcumva, exact cand ma pregatesc sa intru in sauna, il vad pe tip, hai sa-l numesc … Rain Man, ca se baga in fata mea.
Na futui, ce fac acum ? intru, nu intru?
intru.

Nu ma saluta, spune doar “nu va suparati, cat timp a trecut ?”
Ma uit la el, ma uit la clepsidra fixata de peretele saunei pe care tocmai o intorsese …

“Pai, acum ati intrat, mai sunt 15 minute.”
“Nu, sigur au trecut deja 30 de secunde.”

okeiii, devine interesant.
Noroc ca Rain Man era mic si slabanog, daca ar fi fost vlajganul negru, probabil asi fi plecat.

Ma intind pe bancheta de sus si il ignor.
Intre timp intra o pereche, cam pe la 30 de ani, care se aseaza pe bancheta din mijloc exact vis a vis de Rain Man. Acesta intre timp cred ca isi povesteste ceva haios (pentru ca rade tot timpul in surdina).
Le dau un buna ziua la astia doi si ma lafaiesc mai departe in suc propriu.

La un moment dat Rain Man se ridica, merge la clepsidra si bate cu degetul in sticla, probabil vrea sa vada daca intr-adevar mai curge nisipul.
Clepsidra era putin in penumbra, nu se vedea prea bine miscarea nisipului.

Bate de trei ori si se aseaza pe banca de jos.
Peste 10 secunde se ridica si ciocaneste iarasi de 3 ori cu degetul aratator in clepsidra si se aseaza inapoi pe banca.
Peste 10 secunde se ridica din nou si bate din nou …

Tipa (ca sa nu ma ma intrebati: 85C 😉 ) se uita la mine, eu ridic din umeri si nonverbal hotaram sa-l ignoram.
In urmatoarele 2-3 minute, cat timp mai curgea nisipul, tipul a ciocanit la fiecare 15 secunde de exact 3 ori cu degetul aratator de sticla clepsidrei.
Cand in final nu mai curgea nisip, Rain Man se ridica, isi ia prosopul si vrea sa plece.
Nu ma pot abtine:
cred ca mai e putin nisip in clepsidra !

Perechea se uita intrebator la mine, Rain Man arunca panicat prosopul pe bancheta si incepe sa bata disperat cu degetul in clepsidra.
toc-toc-toc-toc-toc-toc-toc-toc-toc-toc-toc-toc-toc-toc-toc-toc, ca un veritabil Woody Woodpecker.
nu mai e” isi spune intr-un final mai mult insusi decat mie si pleaca.

“char mai era nisip ?” ma intreaba tipa
pentru chestia asta cred ca o sa ajung in iad” ii spun si plec si eu din sauna.

ma duc fac un dus, ma scald in apa rece, ma sterg, in drum spre chill out room trec pe langa sauna … perechea inca mai radea 😀

euforie

tanti speekeritza de la televiziunea din Nord Coreea anunta ca au lansat un satelit in orbita.

poveste moderna

Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare. Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea.
Acolo stau ăia înstăriţii. Tu nu eşti.

Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi că el.

La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele sunt invidioase iar taică-tău… bea în cinstea ta.

Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural.
Stai la o mătuşă. Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii ei, “nebuna de la cinci”.
Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează.
După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase, dar te acomodezi şi te faci tocilar.
Ţi se zice “Ţăranu”, fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău.

Ajungi la facultate. La Bucureşti.
Al doilea şoc cultural.
Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită. În aceeaşi scrisoare mă-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare dup-aia.
Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei. Şi aici eşti printre fruntaşi.

În ultimul an de facultate, te duci internship. Stai opt luni neplătit, după opt luni şeful biroului îţi zice: “Avem un post liber”.
Accepţi chiar salariul minim pe economie.
O suni pe maică-ta şi-i dai raportul. E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum că te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine.

La job vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de acasă. Eşti ultra-obedient şi pupincurist.
Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează. Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să îi trimiţi şi maică-tii nişte bani.

Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat.
E şi ea venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău.
Faceţi nuntă în sat.
Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.

Eşti avansat. Ceva directoraş. Ea e gravidă.
Faci credit pentru casă şi maşină. Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia.
Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt.
Nu eşti fericit, dar eşti împlinit…

si continuarea……

… vine criza – te dau ăia afară – îţi vinzi maşina, banca îţi ia casa
te întorci să stai cu părinţii în satul de unde ai plecat – nevastă-ta începe să spună cât de proastă a fost că te-a luat pe tine de bărbat în loc să-l ia pe Ghorghe care e recuperator (proxenet, traficant) în Spania şi are vilă cu piscină şi meleu în curte!

începi să-ţi petreci cât mai mult timp la birt (alături de taică-tu)… şi bei că fiitu e primul din clasă! :)))

Morala: Ai carte, n-ai parte!

sursa: Facebook