povestea unei poze

Pe drumul de la Arad spre casa am trecut prin Ungaria pe langa campuri imense de floarea soarelui, care se serpuiau pe ambele parti ale drumului national.

La un moment dat inima mea de fotograf a cedat si am tras pe dreapta ca sa fac cateva cadre.

Soarele nu era intr-o pozitie optimala, asa ca a trebuit sa intru destul de mult in campia de floarea soarelui ca sa-mi iasa iluzia unui camp de flori pana a orizont si sa am soarele intr-un unghi bun.

Si asa stateam in camp si faceam poze …
cu objectiv superangular, cu objektiv der 50mm, cu objektiv macro, cu diferite diafragme, cu diferite filtre …
cam ce poti face in 5 minute, cand toata familia e la 30 de grade in masina, in soare, si urla in intervale regulate “hai odata!” prin geamul deschis. 😉

asa ceva a iesit:

Deodata am mirosit ceva. Un miros neobisnuit, insa cunoscut. Un miros pe care, in acel moment, nu il puteam aloca unui object anume.
Cateodata ai un flash-back daca receptionezi un miros si iti amintesti de o intamplare sau de un loc anume , dar oricat am incercat … nimic.

Cand, deodata vad corpus delicti.
A trebuit sa rad, pentru ca mi-am amintit:

macrameu

portalul Domului din Köln.

am facut si niste poze pe interior, insa nu le-am “developat” inca.
Am urcat si in turn, al treilea turn bisericesc ca inaltime din lume, dar a fost vreme destul de nasoala si plasa de otel de jur imprejur ca sa nu sara careva.
Asa ca nu am facut acolo poze.
Si din pacate nu am reusit sa pozez bine imensitatea de sarcofag din aur cu sute de diamante, smaragde, rubine si tot ce vrei, in care se afla (cica) moastele celor trei crai de la rasarit.

dar mai sunt inca cel putin 6 luni in Köln, o sa mai incerc ..

in parc

poze pentru fete si baieti sensibili 😀
cred ca trebuie sa incep sa pozez nuduri, imi stric dracului reputatia de fotograf.

Mai multe poze aici.

alte oratanii in parc

de fapt vroiam sa merg in gradina botanica sa fac poze la flori. Insa am remarcat ca mi-am uitat portmoneul si nu aveam de unde sa platesc 2,50 euro intrarea.
Asa ca am fotografiat fauna in loc de flora.
La primele trei poze m-am culcat pe burta pentru a prinde pasarile din acea perspectiva.
Am remarcat ca un grup de japonezi ma fotografiaza pe mine, la fel ca si un grup de rusi (sau ucrainieni, sau cazahi … in orice caz ceva sovietici din aia cu burta si obraji rumezi).
Si asa am ajuns objectiv turistic … 😉

jucarie noua

mi-am luat un obiectiv nou, un objectiv macro. Dar nu un tele care “stie” si macro, ci un objectiv macro 1:1 adevarat, un Tokina AF 100mm f/2.8 AT-X Pro D

1:1 inseamna ca pe chip (dimensiunea chipului e la camerele SRL de 16 x 24 mm) imaginea obiectului pe care-l fotografiez se regaseste in marimea maxima de 1:1. Adica vezi puta de furnica in toata marimea ei de 1,5 mm.
Sau chiar si lucruri mai mici decat puta de furnica … ce-i mai mica si mai mica decat puta de furnica?
Un epsilon bine ales care tinde catre minus infinit.

Muschi la mine pe balcon:

ISO 100, f/4.2 (1/200 s)

Lumea in alb-negru

Poze care le-am facut acum 2 saptamani, pe drumul de intoarcere din concediu.
Primele doua poze sunt facute intre Arad si Turnu, la vreun kilometru inainte de intrarea in localitatea Turnu.
Celelalte sunt facute la o pauza creativa de pisu in Ungaria.