Arad – Geneva

Care e diferenta daca faci jogging pe malul lacului Geneva sau pe malul Muresului in Arad ?
In afara de jegul obligatoriu sub forma de pungi si PET-uri … pe faleza Muresului se iau cainii de tine.
Pe bune, sambata trecuta am alergat dimineata devreme cam 45 de minute. Dupa 5 minute s-a luat prima javra de mine. Destul drumului l-am alegat cu pietre in buzunar si cu un bat in mana. Spre distractia sutelor de pescari care erau deja la 7 dimineata acolo. Un pescar la fiecare 5 metrii.
Rasaritul de soare insa, e la fel de spectacular si in Arad si in Geneva.

din categoria “blonde”

Weekendul trecut am fost pentru 3 zile in Romania . O calatorie pe care mi-asi fii dorit sa nu fiu nevoit sa o fac. Dar asta e alta poveste.

Luni dimineata, inainte de plecarea la Munchen, mai trec in Arad pe la piata mica sa cumpar smantina si rosii. Ma intalnesc la piata cu un vecin care lucreaza pe acolo. Nu am vorbit niciodata cu el mai mult de “ceau” si “salut”.
De aceea nu se putea decide daca sa-mi spuna “tu” sau “dumneavoastra” . Am stat putin de vorba.
Nu mai stiu in ce context, dar i-am povestit ca am fost ultima oara in iunie in Romania la intalnirea de 20 de ai de la terminarea liceului.

Pai cum, esti roman, nu esti neamt?
Da, sint neamt plecat din Romania.

De asa ceva nu auzise inca.
Trebuie sa spun ca ma zbat la nemti de 17 ani cu asemenea intrebari. Bine, e prima oara cand mi se intampla asa ceva in Romania.
Cum sa fii si neamt si roman ? Dar de unguri romani a auzit deja ? Acum parca incepe sa priceapa.

Dar totusi, faptul cu intalnirea de 20 de ai de la liceu nu ii dadea pace.

Nu te superi, cati ani ai.
37.
Doamne, ca nu va dadeam mai mult de 30.
Merci.
Asta pentru ca esti blond. Asta te face mai tanar.

Ok, asta chiar ca e ceva ce nu mi s-a mai spus inca.

nu- mi vand masina

ieri seara, era in jur de 10 – 11 noaptea, ma aflam pe drum de la München la Geneva. In apropiere de Neuchatel ma trecea o necesitate fiziologica.
Asa ca m-am oprit intr-o parcare sa ma pis 😉

Cand ies de la toaleta publica, vad doi tipi langa masina mea.
Erau doi smecerasi, in treining si adidasi Puma, cam la 25-30 de ani. Pe unul din ei l-am remarcat deja inainte negativ. In primul rand pentru ca a fost cu cateva minute inainte la pisoarul de langa mine si avea flatulente sacadate si in al doilea rand, pentru ca a iesit fara sa se spele pe maini.
Bine, atata timp cat nu trebuie sa dau mana cu el, e treaba lui cat de intima e relatia cu prietenul lui mic (am precizat doar ca statea langa mine la pisoar si fetelor, sa va spun un secret: si noi ne uitam in stanga si in dreapta 😉 )

Ajung la masina, cand ma intreaba celalalt:

Quanto costa ?

Urasc chestiile astea !
E miezul noptii, sunt obosit, nu am chef de conversatii cu necunoscuti in fata la toaleta publica despre pretul masinii.
Totusi raman politicos, ma uit la el si decid sa-i raspund in limbajul universal al globalizarii industriale:

Sorry, but I do not speek italian.

Poliglotul nu se da batut, asa ca o da pe nemteste:

Was kostet? (cat costa ?)
Was kostet was ? (cat costa ce ?)
Auto.
Ich verkaufe es nicht. (n-o vand)
Aber was kostet? (dar cat costa ?)
Etwas über 40 Tausend. (ceva peste 40 de mii)

In timpul acestei conversatii, m-am dus pana la portbagaj sa-mi mai iau un antisedativ in forma unei doze de Red Bull (eram deja dupa 5 ore de mers). Remarc ca masina de langa mine avea numar de Galati.

O zas ca-i patruzasi da mii da franci.
Pula mea, prea scumpa !

Deschid usa si inainte de a ma aseza in masina, le mai spun pe romaneste :

A fost de fapt patruzeci si doua de mii cinci sute treizeci. Dar de euro, nu franci elvetieni. La revedere si drum bun sa aveti.

Si am plecat.

Nu stiu daca exista un concurs “falca cazuta 2007”, dar indivizii ar fi fost candidati pentru primele locuri.
In Elvetia franceza, la mijlocul noptii, un tip cu o masina din Germania si cu o mutra ca din filmele cu nemti ale lui Sergiu Nicolaescu, vorbeste deodata romaneste …
‘tulai doamne!

We have mititei

cand am fost am fost acum … hmmm cam 5-6 luni la un client in Londra, am stat intr-un hotel nu departe de St. Pauls Cathedral.

Intr-o seara m-am plimbat prin oras, cand vad deodata un restaurant cu numele foarte original “Romanian Restaurant“. Pe o straduta laturalnica, nici 3 minute pe jos de la catedrala.
Meniul in schimb era mult mai ingenios decat denumirea localului.

Ce pofta mi s-a facut deodata de o tripe soup cu ardei iute si stuffed cabbage cu smantana.
Pun pariu ca nu aveau sa-mi dea una-doua felii de franzela.

Din pacate a fost inchis.

recomandare negativa

m-am saturat de conferintele astea internationale la Geneva. De fiecare data cind se tine o conferinta mai mare (ca mici sint non stop) nu mai gasesc camera la un hotel mai bun. Toate camerele sint rezervate deja cu luni inainte.
Si atunci trebuie sa iei ce ramine. E ca si cind ai vrea sa te casatoresti la 40 de ani 🙂

Saptamina aceasta sint la Ramada Encore.
La prima vedere e hotel fain … la prima vedere.
Pute ca intr-o afumatorie.
Eu sint de citeva luni “clean”, in sensul ca fumez cam o tigare la 2 saptamini.
Nu m-am lasat de fumat, am redus consumul de tigari drastic. Are si un efect psihologic. Daca nu reusesti sa te lasi, nu trebuie sa te zbati cu o infringere personala.

Eu ??? Nu, nici vorba ca m-am lasat de fumat.

Si totusi pute.
Camerele sint atit de reci si sterile, parca ar fii camere de spital. Chiar si baia e complett din sticla si chrom. Noroc ca i-au pus buda de portelan 🙂
In orice caz, mi-e frig si am picioarele mai inghetate decit le avea bunica.

Nu au frigider si in dulap incape un sacou. Exact un sacou, restul e un seif imens.
Eu insa am doua costume complete, 6 camasi albe, doua perechi de pantofi de costum … toate sint atirnate acum vraiste in toata camera (mai putin pantofii care put sub pat).

Si nicidecum nu exista room service sau o posibilitate sa maninci ceva. Luni am ajuns dupa ora 9 seara in hotel. Pula cina. Asa ca am mincat doua iaurturi care au stat mai mult de 24 de ore la cald. (Remember: nu am frigider)
Ca urmare am stat jumatate de noapte pe buda 🙁

Si mai am privelistea minunata asupra liniilor de cale ferate ale triajului Genevei. Si bineinteles ca pot savura si zgomotele aferente.

Si toate astea le primesc pentru 135 de franci fara mic dejun. La pret de firma bineinteles.

Ca norocul ca mai exista si apusuri de soare care i-mi ridica moralul.

Asa incepe:

Si se termina dramatic: