smoke in the studio …

fire in the regale.

Un dj la un post de radio din Grecea citeste stirile sau ceva de genul acesta.
Si nimic nu-l poate opri.

cum sa faci bani …

iti deschizi o banca ipotecara sau un fond de hedging in Statele Unite si dai o gaura de 30-40 de milliarde de dolari.
Nu ti se intimpla nimic. zero. nothing. niente. nichts. nada.
vine statul si te salveaza.

insa, mare atentie ! trebuie insa sa ai grija!
daca iei de exemplu un credit de la banca ca sa-ti contruiesti o casa, sa iti trimiti copii la scoala, sa o intreti pe mama alzheimerita la azil … etc. si iti pierzi jobul, nu mai poti plati inapoi cei 50 de mii de dolari: atunci AI PUS-O !!!
Trebuie sa nu poti plati inapoi 50 de milliarde, nu 50 de mii !

Nu prea ii suport pe politicienii nemti.
Nu sint satul de politica, cum aud foarte des de la prieteni din Romania, din contra. Ma intereseaza, ma documentez, ma cert cu “opusi” politici … insa la ora actuala nu prea avem nici un politician de care poti spune ca e competent, carismatic, bun (poate ministrul de externe … un pic).

Din cind in cind se mai intimpla sa fiu impresionat chiar foarte placut de politica autohtona.
Asa de exemplu au dat dovada saptamina asta de coaie imense.
(nu chiar ca si la hotarirea de a nu participa 2003 la invasia in Irak, dar totusi. si mai ales ca in 2003 erau altii la putere si sforile le cam tragea un ungur pe nume Joschka 😉)

Si anume, ministrul de finante american vrea sa ajute bancile si institutele financiare care se afla in criza cu 700 de milliarde de dolari. Si ia ghici ce i-a futut mintea ? ca ar putea “Anglia, Germania, Japonia si state” sa ajute si ei putin.
Reactiile au fost unanime: statul german nu incurajeaza aroganza sistemului financiar-bancar din Statele Unite cu banii cetatenilor nemti, iarasi criza actuala e o consecinta a faptului ca state cum ar fi Anglia si Statele Unite s-au opus sa impuna o reglementare stricta a sistemelor financiare, a fondurilor de hedging si de investitii.
Bancile sint supuse unor controale severe, au niste reguli pe care trebuie sa le respecte. Exista legi … etc.
In schimb fondurile de hedging si de investitii sint in afara oricarui control, s-au facut in trecut niste constructii financiare pe care nici macar cei de meserie nu le mai pricepeau. Si totul a functionat, se jongla cu bani straini, cu credite immobiliare, cu cumparari fictive. Bani ieftini se pompau ca din teava de la Rezerve Federala lui nenea Alan Greenspan si prin scaderea dobinzii la credit …

Fondurile, angajatii si mai ales sefii lor, au avut in ultimii 5-6 ani o viata de vis.

Citeva exemple:
seful fondului de hedging Renaissance Tech. Corp., James Simons a avut 2005 un salar de 1,5 milliarde dolari. anul trecut i-a mai crescut putin salariul. a avut 2,8 milliarde dolari.
salariu !!!
Bine, nu e nimic fata de seful unui fondului de investitii, John Paulson, care a cistigat 3,7 miliarde de dolari anul trecut.
Aceste sume nu reprezinta profitul incasat de companiile la care lucreaza sau le conduc persoanele respective. Aceste sume sint cistgul lor personal.
Companiile au facut cistig mult mai mare, doar mai erau si multi alti angajati in New York si Londra care au cistigat doar citeva millione.

Si acum cazinoul Wall Street e pe pula, acum toti care se opuneau vehement unei reglementari sint cu coada intre picioare si urla “sa vina statul !”.

Se va schimba ceva ?
Hai sa ma prefac ca sint un mic Nostradamus si sa ma uit in bolul de cristal: nu, vor venii altii care o s-o faca si mai si mai lata.

Un mare scriitor german, Bertolt Brecht, a spus odata: ce crima minora e spartul unei banci in comparatie cu infiintarea acesteia.

****
Gata, ca ma enervez.

si inca un “cel mai mare” …

si anume cel mai mare tirg foto din lume se tine saptamina aceasta la Köln.

Si unde ma aflu eu la ora actuala ? Correct: in Köln.
Si unde ma voi duce eu miine dupamasa ? Correct: la Photokina
Si o sa-mi cumpar ceva ? Nu, ca ma f*** ministrul economic din München 😉

(uite ce am ajuns. copii: nu va casatoriti !)

Desi mi-ar trebui un objectiv superangular nou.
Eu am un Tamron SP AF 17-35mm F/2,8-4 care e deja depasit si … in fine: nu mai sint multumit cu el. E incet, claritatea nu e constanta, mai ales la marginile pozei am probleme cu vignetarea.
Si de cind mi-am luat noul Nikon D200 (nou pe dracu, ca l-am luat in 2006 de craiun. bai, ce trece timpul !), ma tot lupt sa caut un objectiv nou, insa singurul mai bun era un Nikkor original (12-24mm) la peste 1000€. Si chiar atit nu dau pentru un hobby.

Ce coincidenta: luna trecuta a aparut in sfirsit un un obectiv fantastic: Tokina 11-16mm f/2.8 AT-X.
pretul se invirte pe la 500€. Pare mult insa daca compari datele technice si pretul cu un objektiv Nikon sau Canon asemanator devine deodata un chilipir.
Si la tirguri mai gasest din cind in cind pret de promotie …

Citeva poze facute cu Tokina 11-16mm.

cel mai mare chef din lume …

a inceput ieri la München.
Oktoberfest 2008.
anul acesta a 175a oara.

citeva cifre:
Arealul pe care se tine Oktoberfest-ul e de 42 de hectare. Anul trecut au fost 6,7 milioane de vizitatori care au baut in total 6 940 600 litrii de bere si au mincat 521872 pui si 110 boi la rotisor.
O halba de bere (haba = un litru. suntem oameni seriosi, ce puii mei) costa anul acesta 8.30 €
In medie sunt intotdeauna cam intordeauna 200000 de oameni pe areal, 100 de mii de locuri de stat sunt in cele 14 corturi mari de bere.

Berea nu ti se serveste decit daca ai loc sa stai jos pe una din miile de banci, bere in picioare nu se da.
Mi s-a intimplat intr-un an sa am 5 cupoane de bere gratis, primite de la un client, insa nu am gasit loc e stat, asa ca am plecat de la Oktoberfest, ne-am dus la un italian si am baut vin 🙂

Weekendul acesta, primul weekend, e traditional weekendul italienilor.
Ce inseamna ca mii de tineri italieni sa urca in masini, trenuri, avioane si vin peste alpi.
Multi isi iau concediu pentru 2 saptamini si vin cu cortul la München, mai ales cei care nu stau imediat dupa primul colt, cum ar fii australienii si New Zeeland-ezii.

Gurile rele spun ca Oktoberfestul ar fi cea mai mare piata matrimoniala de pe lume. De aceea sunt la fiecare colt automate de prezervative si deaurile invecinate sunt pentu 2 saptamini zona erogena a Europei.
Unde e vointa, acolo e si o tufa …

In urmatoarele 2 saptamini Münchenul e in stare de urgenta. Noroc ca sunt plecat.

nu platesc nimic ….

ieri seara am avut ziua mea de fitness. Jumatate de ora am alergat si am fost pe stepper, apoi un sfert de ora am facut situp-uri pentru sixpackul burtoiul meu.
Si apoi m-am mai dus la sauna.
Hmmmmm
Desi hotelul e full pina la rasuflare, nu a fost nimeni in sauna.

Si cind m-am intors in camera mi s-a facut deodata foame, foame, foame. Puteam sa command de la room service un clubsandwich, un borrito, un burger, un platou rece sau o salata mare. Fantastic …
Sun la restaurant:

aveti ceva intre salata si burger ? Ceva de genul …. schnitzel
Oh, domnu’, am un schnitzel frumos de vitel.
si cu ce ?
ahhh, cu salata.
da, clar. dar cu ce garnitura ?
cartofi la tigaie, ceapa rumenita si ou.
ok, va rog la camera 527.
15 minute.

Da, te iubesc tu mic bucatar italian !!! Intre timp mi se lipise stomacul deja de sirea spinarii, asa mi-era de foame. Au fost cele mai lungi 15 minute din viata mea.
Si atunci … hmmmmmmmm.

A fost atit de absofuckinglutely fantastic.
Fiecare calorie pe care am dat-o jos cu citeva minute inainte s-a repus automat la locul ei.
Cui ii pasa, am fost gras, satul si fericit.

Insa partea cea mai buna a urmat astazi dupamasa cind am platit nota de plata la receptia hotelului
Fac intotdeauna checkout-ul de la hotel cu o zi inainte de a pleca, pentru ca nu am nici un chef sa stau dimineata la coada cu masele care vor sa-si plateasca camera.

camera si garajul pe IBM, schnitzelul pe o nota separata.
cauta, cauta, cauta … care schnitzel ? nu am nimic dela restaurant trecut pe camera dumneavoastra.

Ne-am inteles pina la urma ca ea va cauta factura de la restaurant si daca o gaseste atunci o platesc saptamina viitoare. Daca nu o gaseste inseamna ca schnitzelul e trecut pe alta camera si atunci sau il plateste altcineva sau … ghinion.

Si tinind cont ca un burger cu cartofi pai e 21,50€, am economisit pe putin 25 de parai.
cool 🙂

Steaua – Bayern

Meciul Steaua – Bayern München, programat asta-seara, in Grupa F a Ligii Campionilor, este asteptat cu interes sporit de romani, dar si de nemti. Confruntarea din Ghencea este reflectata pe larg de presa germana aparuta in ultimele zile. Ziarele aloca pagini intregi jocului, iar televiziunile s-au mutat de cateva zile la Bucuresti, de unde au transmis la foc automat.

sursa: Evenimentul Zilei.

Deci, eu nu stiu ce ziare aloca pagini intregi si care televiziuni s-au mutat de citeva zile la Bucuresti, dar sigur nu e vorba de presa si televiziunea germana. Cred ca e vorba de massmedia germana cum si-ar dori-o un ziarist de la Evenimentul Zilei.
Keep cool, it’s just another fucking game.

Ma voi uita diseara la meci ? Nu cred (azi e ziua Criminal Intent si Grey’s Anathomy).
Cu cine asi tine daca m-as uita ? hai sa o spun asa: in Bucuresti am fost o singura data in viata mea, era in mai `77, la trei luni dupa cutremur si tot ce mai tin minte erau ruinele. In München traiesc de 11 ani.

Am vorbit acum citeva minute cu madam a mea la telefon. Am intrebat-o:

Tii cu Steaua ?
Esti nebun, n-am tinut niciodata cu Steaua ! Astia-s mitici din Bucale.

Deci cum observati, dragostea fata de “made in Romania” are si ea limite 🙂

no comment

am vazut pe statistica mea de traffic web ca am avut 274 de vizite de cind am pus postingul cu intrebarea mea despre soarta madamei Paunescu. Sau ca sa citez Academia Catavencu despre “scroafa-n Jiip”.
Sincer sa fiu, daca vroiam sa aflu cum s-a terminat scandalul, puteam mai repede sa caut pe Google decit sa intreb pe blog.

Pe mine m-a interesat mai mult daca nu e mai bine sa transform blogul acesta intr-o simpla “eu scriu si voi daca vreti cititi”-pagina web si sa-i scot posibilitatea de interactiune prin ping-back si comentarii.
Si testul de alaltaieri m-a convins ca pur si simplu nu e cerinta pentru asa ceva. Si cei citiva care ar scrie odata pe saptamina ceva, pot tot asa s-mi trimita si un mail (ceea ce si fac).
remember: harry@hirth-net.de

Nu e nimic mai deprimant decit sa scrii si sa ai impresia ca pe nimeni nu intereseaza ceea ce scrii. Si de unde sa stie omu’ ca cineva ii citeste ejacularile cerebrale, daca nu vine aproape nici un feedback.
Na uite, noroc ca-s informatician si stiu sa citesc fisiere log, pentru ca altfel de mult asi fi tras cortina.

Si in al doilea rind, eu de exemplu daca descopar un blog nou, ma uit instinctiv la numarul de comentarii. Stiu ca aceasta gindire “Cu cit sint mai multe cu atit e mai interesant!” e subjectiva, dar nu sintem toti niste subjectivi 😉
Insa daca nu exist posibilitatea de a comenta, nu am aceasta posibilitate, deci ma concentrez la ceea ce scrie si nu pun un rating la post in functie de citi l-au commentat.

De aceea … no comment

enigmatici si cuminti …

azi noapte a murit bunica.
s-a dus si ultimul reprezentant castei mele de bunici.
Inseamna ca de acum inainte nu mai sint nepotelul nici unei bunici, deci prin definitie nu mai sint copil ?

Cit timp avem privilegiul, sansa, consimtamintul societatii de a ne numii “copii” ? Pina la intrarea in haosul pubertatii, pina la majorat, pina ne casatorim, pina avem noi insine copii ?

‘kstihand, Oma 🙁

uite ca mi-am amintit de ceva …

ca am vazut poza aceasta (Tebea 2008, -136 de ani Avram Iancu) cu poeti si nebuni.

Madam Paunescu a facut acum citva ani, noi chiar eram in vizita in Romania, un accident cu masina. A intrat cu jeepul pe contrasens, a lovit o masina (cred ca Dacie).Toti pasagerii din Dacie au murit, mai putin o fata.
A fost mare circ atunci prin media din Romania … nu am prins “finalul” ca mi s-a terminat concediul.
Ce s-a intimplat pina la urma ?
(nu e o intrebare retorica, chiar ca nu stiu)

zeama cremoasa de curcubata

incep o categorie noua: potol.
Pentru ca al doilea hobby dupa fotografiat este gatitul. Si al treilea e mincatul.
Deci, hai sa incep sa pun retetele mele preferate pe blog.

Ieri am facut o chestie superba: supa crema de dovleac (sau cum spune mama: curcubata. Ca asa-i spuneau gugulanii la Caransebes).

Cel mai important lucru la crema de dovleac e …. taaataaa: surprisedovleacul.
Un sfat: nu luati dovleac din ala care creste la taran in spatele grajdiului si care-l da la porci. Din ala se fac seminte de rontait la meciuri de fotbal, insa nicidecum o zama de dovleac care ti-o serveste la Ritz in Paris.

paranteza: la fel e si cu porumbul fiert sau la gratar. Poti sa iei de la piata porumb care se da la animale si care e fainos si nu prea are gust sau iei la pret dublu de la supermarket porumb de mincat, tras in folie, gata fiert si dulce de zici ca-i pishu de diabetic.
E ca peste tot in viata: dai un ban … dar sti ca nu-l mai vezi. paranteza end

Deci sa revenim la dovleac. Am luat un dovleac din ala mic din supermarket. Daca tin bine minte am vazut unul din asta la Selgros in Arad, Hokkaido ii spune la soiul respectiv.


Am cojit dovleacul (al dracu de greu merge), i-am scos simburii (@Chelones: am pus citeva seminte la uscat, poate iese ceva la salas) si l-am taiat in cuburi de vreo 2-3 cm. Sa fie cam 500 g de dovleac.
Apoi am cojit 2 morcovi, i-am taiat felii si un cartof pe care l-am taiat tot in cubulete.

Am pus doua linguri de unt intr-o oala si am pus-o la foc. Cind s-a topit untul, am pus o ceapa mica taiata in bucatele marunte la dinstiut. Cind a fost ceapa transparenta, am pus morcovii, dovleacul si cartoful in oala, le-am amestecat bine si m-am dus la weceu.
Cind m-am intors de la weceu am aruncat cuburile de dovleac care erau pe partea de jos a oalei si care aveau o culoare portocaliu inchis de tot (=negru).

Am pus 3/4 l de zeama de pui (adica 2 cuburi de supa concentrata Maggi dizolvate in apa fierbinte) in oala si am ignorat totul vreo 15-20 de minute pina cind cartofii erau bine fierti, asa incit se dizolva numai cind te uiti la ei. Dupa ce s-a mai racit putin toata chestia am facut cu un blender de mina din tot maglavaisul acela o chestie cremoasa.
Bine, se poate strecura printr-o sita, cum facea deja strabunica marmelada de macese insa merge mai repede cu blenderul.
Acum am pus de abia sare si piper (cheyenne pentru culoare, merge insa si piper “normal”) dupa gust.
Si am constatat ca am pus prea putina zeama de pui in supa.
De ce ? pentru ca toul avea consistenta unui pireu de cartofi si nicidecum a unei supe cremoase. Wow, daca vreau s-o fac cremoasa trebuie sa mai pun cel putin 1,5 l de apa, si ca urmare o sa avem supa pentru 2 saptamini. No way.
Deci am luat o punga pentru congelator si am bagat jumatate din pireul de dovleac la congelat.

Si pentru cealalta parte a pireului am mai facut 1/2 de litru de zeama de pui, am mai incalzit odata totul si am adaugat la urma vreo 200ml de frisca.

Gata.
Am facut pe linga citeva crutoane (=piine taiata in cuburi de 1 cm, prajite in tigaie cu putin mai mult ulei si mai putina sare pina cind au culoare aurie inchisa, se pun apoi pe o hirtie de bucatarie ca sa se scurga uleiul)
Cind am pus crema in farfurie am mai adaugat un strop de frisca, o mina de crutoane si citiva stropi de ulei de seminte de dovleac.

rezumat:
– 2 linguri de unt
– o ceapa
– 500 g dovleac de masa
– 2 morcovi
– un cartof
– 1 l zeama de pui
– 300 l frisca
– sare, piper, ulei de dovleac

Update: am gasit pe un site romanesc de gatit o reteta asemanatoare cu niste poze faine.