tiganiada

Acest posting l-am scris deja odata acum doua saptamani in Arad pe laptopul meu de firma.
Dupa ce am scris cam o ora am avut deodata parte de un bluescreen de toata frumusetea (si eu nu mi-am luat timpul sa apas pe CTRL+S) si tot ce am scris s-a dus in marele Nirvana al informatiilor pierdute.
M-am enervat la culme pe Windows (si pe prostia mea) si mi-am bagat picioarele in blog.

Acum sunt in tren spre Köln, mai am 3 ore de mers si mult timp (si folosesc MacBook-ul care nu face bluescreen) sa scriu.

Deci:
Tiganiada Part 1
Singurele bauturi la care ma pricep intr-adevar bine sunt whisky-urile.
Nu ma refer la bourbon american ca de exemplu Jack Daniels, Jim Beam …, adica acele produse americane care se fac la scara industriala (din porumb) si care au atata in comun cu un whisky bun (Single Malt) cat are restaurantul lui Paul Boquise din Paris cu un MacDonalds din New Delhi
Ma refer la whisky, adica lichidul ce se produce in Scotia si Irlanda din malt si apa din Highlands, care se prajeste deasupra focului de turba si primeste gustul caracteristic de fum si care sta minim 8 ani in butoaie vechi de vin.
Bine, daca-i musai beau si din alea bourbon, dar din protest le amestec cu Cola … 😉

La vinuri in schimb sunt total paralel.
Vin alb nu beau pentru ca imi provoaca acid la stomac. Si vinurile rosii le impart in doua categorii: cele care imi plac si cele care le beau in scarba.

Cumnatul meu in schimb le are tare de tot cu vinurile (e chiar cavaler al Ordinului Vinului European).
Dupa ce am dat doua zile consecutiv gres la cumparat de vinuri de la Selgros (magazinul meu preferat in Arad, “nici o zi fara Selgros” 😉 ) s-a indurat Domnul Cavaler si mi-a facut o lista cu vinurile pe care mi le recomanda.
Insa nu s-a gandit ca eu ma voi duce in aceasi zi la magazin si voi lua toate vinurile de pe lista sa.

Si asa stau eu frumos la casa de la Selgros cu cosul full de sticle de vin si inca cateva articole (sarcina primita de la soacra si nevasta).

In spatele meu se pun doi tigani.
Dar tigani din astia neaosi: cu palarie lata, mustata stufoasa, geaca neagra de piele, pantaloni foarte lati sus si stramti jos, pantofi ascutiti.
Vorbeau intre ei tiganeste, dupa trasaturi si varsta erau tata si fiu.
In cos aveau ceva aripioare de pui si un bacs de apa.

Lucrul cel mai normal de pe lume (pentru mine!) sa-l intreb pe cel tanar:

Doar atat aveti?

Se uita mirat la mine si spune “da, de ce?

Pai treceti in fata mea, la mine dureaza mai mult.

Un gest pe care il fac regulat in magazin in München (acolo magazinul meu preferat e Metro) insa pentru cei doi probabil un novum.

In orice caz, cel batran mi-a multumit de 3 ori, cel tanar de doua ori.
La plecare mi-au urat un larevedere si o zi buna si au zambit iliescian.

Doar nu am facut nimic altceva decat sa le arat acelasi respect ca si oricarui alt om. Ce ma intereseaza aca sunt tigani, romani, turci sau nemti ?
Urasc generalizarile.
Cu generalizari din astea am copilarit ca si neamt in Romania si ma confrunt acum ca si roman in Germania.

The End – Tiganiada Part 1

Tiganiada Part 2

Joi (17 septembrie) dupamasa am avut ocazia sa-l cunosc pe Adrian.
Am pus tara la cale la un suc la Joyce si dupa aceea m-am dus sa fac poze prin Arad pe inserat, respectiv noaptea.

Cand am ajuns la podul de la Aradul Nou era deja aproape intuneric.
Am parcat Audi-ul la birtul din capatul podului, cred ca la birt ii spune ceva de genul “La Vama” (pentru ca acolo era inainte de WWI vama dintre Banat si Ardeal).
Mi-am luat sculele de pozat din portbagaj si m-am postat pe mijlocul podului sa fotografiez Muresul crepuscular.

Montez aparatul pe trepied si incep sa fotografiez.
Trec pietoni, trec biciclisti, aud comentarii de genul “ce dracu are ala acolo, binoclu?”, “haha, s-a stricat blitzul” dar le ignor.

La un moment dat apar doi indivizi deosebit de negriciosi la vreo 25 – 30 de ani.
Prost imbracati, haine sleioase, parul oxigenat partial la chiuveta din bordei, privire incruntata.
In orice caz imi inspirau la fel de multa incredere ca si un ciine de la stana de oi din Piatra Craiului.

Dar am aplicat aceiasi tactica: ii ignor completamente.

Mare mi-a fost insa surpriza cand unul se posteaza la vreo 2 metri in fata mea si celalalt se sprijina de fierul armat al podului in spatele meu.
Si se uita amandoi la mine fara sa spuna nimic.

Fuck ! Am pus-o.
Si eu ca desteptul aveam toata trusa mea foto la mine. Aparatul, cinci obiective, 10 -15 filtre, carduri, declansator infrarosu … in total peste 3k euro

Nu era nimeni pe pod.
Numai un neamt si doi tigani care se masurau tacut din priviri.
Prin cap mi-a trecut ca probabil voi avea in curand sansa sa-mi cumpar in sfarsit un Nikon D700 care i-mi place de mult.

Ok, risc !
Apuc brusc rucsacul cu mana stanga si trepiedul cu dreapta si o iau in pas aproape alergator inspre masina.
Si cei doi tigani dupa mine …

Ce nu au stiut e ca masina mea se afla la doar 30 de metri si ca portbagajul se deschide automat la buton.

Ajung la 5 metri de masina, apas pe butonul de portbagaj la telecomanda de pe cheie, portbagajul se deschide, arunc trepiedul si rucsacul in portbagaj, trantesc portbagajul, deschid usa soferului, sar inauntru, blochez usile, intorc cheia si calc acceleratia.
Si toate astea in timp record.
In oglinda retrovizoare ii vad pe cei doi tiganusi cum se cearta.
Au scapat ocazia sa se faca cu o completa (numai blitzul lipsea) trusa foto destul de buna.

Vreo 2-300 de metrii mai incolo (la biserica catolica din Aradul Nou) intorc masina si o iau inapoi inspre centru.
Cand ajung in dreptul celor doi (erau pe cealalta parte a strazii) las geamul jos, clacsonez si urlu tare “MUIIIIIIIEEEEEEEEE”.
Constat ca un Audi A6 demareaza mai repede decat arunca un tigan cu piatra.

Una stiu sigur: nu ma mai duc noaptea singur sa fac poze cat traiesc …

The End – Tiganiada Part 2

Morala: Viata e ca parul din cur …
toti diferiti, toti egali …

jucarii noi

dupa lungi si indelungate cugetari,cercetari si comparatii, mi-am comandat sambata trecuta un Network Attached Storage, scurt NAS.
(parca-l si aud pe Chelu unu destept: ba Hirthule, ce puii mei iti iei nas ? nu-i al tau deja destul de mare ? )

Un NAS e o solutie pentru stocare de date in retea, cu alte cuvinte un un aparat care contine mai multe harduri.
In cele mai multe cazuri aceste harduri sunt configurate in asa fel incat sa formeze un asa numitul RAID (redundant array of independent disks).
Foarte simplu descris, acest RAID face ca informatia sa fie stocate redundant pe (toate) hardurile din NAS, astfel incat daca se strica un hard sa nu se piarda date.
Se pierde pana la 50% din capacitatea neta a tuturor hardurilor, insa se castiga siguranta.

Eu am de exemplu 3 harduri a cate 2 TerraByte (1,8 Terra daca sunt formatate) fiecare, insa legate impreuna in RAID (5) ramane o capacitate neta de 3,6 Terra.

Revin la cumparare.
Dupa ce mi-am stricat singur un hard extern (l-am legat la o sursa gresita si deodata a mirosit foarte tare a electronica) si am pierdut cu acea ocazie toate pozele intre 2005 si 2008, m-am decis sa imi iau acel sistem de tip NAS descris mai sus.

Deci, am cautat mult si am comparat si mai mult si intr-un final am dat de firma taiwaneza Synology.
Mi-am comandat acea Synology Disk Station DS409+ si doua harduri Western Digital cu cate 2 Terrabyte.

E enorm ce mai poate acest aparat pe langa simplul backup.

Disk Station DS409+ are 4 sloturi in care incap 4 harduri, eu insa nu am cumparat decat 2.
In primul rand pentru ca nu am nevoie de 8 Terra, al doilea rand pentru ca am avut deja un hard de 2 Terra pe care il pot folosi.
Si in al treilea rand pentru ca ministrul meu de finante a facut foarte urat.

Problema mea e ca nevasta-ea e si ea in domeniul IT si nu pot veni cu argumente de genul “imi trebuie pentru ca … imi trebuie“.
Atunci vine cu argumente de genul “ia calculatorul vechi din pivnita si bagai un RAID controler” (are dreptate, dar sa nu-i spuneti).

Eu am rezolvat intr-un final situatia in mod masculin, adica prin batere cu pumnul in masa si un hotarat “imi bag pula si il cumpar”.
Insa datorita provenientei maghiare si datorita temperamentului aferent (nu te pui tu cu unguru’ …), situatia nu a fost nicidecum rezolvata sau uitata.
Nici a doua zi, nici a treia.

Ce sa fac ?
Mi-am adus aminte ca merge peste 2 saptamani la o conferinta de programatori. Si mi s-a plans data trecuta ca nu are laptop.
Asa ca i-am facut o surpriza si i-am luat noul NetBook de la Acer.

Acer Aspire 1810T-352G25N coloarea: rosu rubin 😉

Si totul e din nou ok. M-a iertat pentru NAS.

Am vrut de fapt sa-i iau noul MacBook Air, insa ea programeaza cu Visualstudiodotfuckingnet de la firma aia monopolista.
Si acest program nu ruleata pe Apple.

Tentatia, bat-o dracu’

Cativa copii sunt pusi intr-o camera, se pune in fata lor o farfurioara cu un marshmallow (o chestie dulce, cu gust oribil si chimic, dupa care se topesc americanii) si li se spune ca au doua posibilitati:
a) sa astepte si li se va aduce peste catva timp un al doilea marshmallow
b) sa il manance si nu vor primi inca unul
Dupa aceea sunt lasati singuri si filmati cu camera ascunsa.

M-am spart de ras 🙂 🙂

ol’ man river

Ieri am fost cu o barca de tip canoe pe Mures.
Am inchiriat-o de la sediul Parcului Natural Lunca Mureşului si am vaslit cu nevasta-mea (ok, cu accent pe am vaslit 🙂 ) 25 de km pe rau in jos pana la localitatea Pecica.

pe la 11 am plecat de la Arad (la strandul inainte de 3 Insule) si am facut 4 ore.
Ne-am mai oprit, am mai facut poze …
E foarte lejer, apa e scazuta deci implicit foarte domoala, chiar si vremea a tinut cu noi. Nu era prea cald, erau si ceva nori.

Nu am crezut ca lunca Muresului e inca atat de salbatica si nedrenata, copaci imensi pe malul raului, din cand in cand un pescar ratacit, o turma de oi cu un cioban care ne privea cu ochi mari … foarte frumos.
Am vazut cormorani albi si gri, vulturi, rate salbatice si inca cateva specii de pasari necunoscute.
Merita.

Numai PET-urile care dansau pe ritmul valurilor in locurile unde un copac cazut forma o bariera naturala erau singurul punct negativ in toata excursia asta.
Asta este … Lunca Muresului nu-si poate alege locuitorii.

Pozele facute nu le pot pune pentru ca nu am cu ce sa le prelucrez.
Saptamana viitore …

cauciucuri si consultanta IT

azi am fost la dealer-ul meu de cauciucuri. se desumfla roata din fata dreapta.
o umflam la 2.8 – 3 bari mergeam 3000 de km (adica doua saptamani) si era la 1.5 … m-am uitat daca am dat de un ciob sau cui, dar nimic.
Ok, deci ma duc pe la 11:00 la omul cu cauciucuri, un tip la vreo 65 de ani, bavarez cum scrie la carte: gras, simpatic, nu l-am vazut niciodata stressat.
Nici atunci, cand dupa (!) ce a cazut prima zapada, 30 de soferi vor sa-si puna in acelasi timp cauciucurile de iarna.

Ii explic problema.
Vine cu mine la Audi, se uita calm si tacut vreo cinci minute la roata.

Pai … nu stiu. chiar daca gasim gaura, asta e un cauciuc pentru viteza mare, e interzis sa-l vulcanizez. ce sa facem ?
Nu stiu, maine plec in concediu, vin dupa aceea. Comandati alt cauciuc pana atunci.
Din partea mea … dar daca mergeti repede si mult cu un cauciuc dezumflat, atunci explodeaza.

In sinea mea: merg mult ? da ! merg repede ? hmm, cam.

Ok, il schimbam astazi !

Incepe sa dea telefoane, merge afara, incepe sa masoare profilul la roata din fata pe stanga …

Veniti la la 5 dupamasa. E masina de firma ?
Da.
Bine.

Ii spun firma de leasing, si ii dau o carte de vizita. Se uita si zambeste …
??

Ma duc la birou, fac decontarile pentru ultimele 5 vizite la clienti, ma duc la magazin sa cumpar dovleac hokaido ca sa-i fac la soacra-mea o zeama de dovleac.
Si la 5 fix (ca doar sunt neamtz) sunt la el.

Vine un baiat turc si incepe sa-mi schimbe roata din fata stanga.

Stai, asta e roata buna !!!
A zis seful sa le schimb pe amandoua.

??

Ma duc in birou la sefu. Da e bine, a sunat la firma de leasing si le-a explicat ca e periculos sa mergi cu doua roti cu grad de uzura diferit si aia au zis “ok, schimba-le pe amandoua”.
Ok, din partea mea.
Desi le-am luat noi in martie, si niste Pirelli 225/60 R18 de viteza sunt la peste 300 de euro bucata.

Nu va suparati, sunteti informatician ?
da.
Nu aveti 2 minute ? nu mai pot sa citesc mailurile.

Na, asta nu mi s-a mai intamplat.
Acum stiu de ce a zambit cand i-am dat cartea de vizita.

Ma conduce la biroul sau … si vad cea mai jegoasa tastatura pe care am vazut-o vreodata.
Asa cum trebuie probabil sa arate o tastatura de mecanic auto care e folosita des intre doua schimburi de ulei.
(Ruxi: tastaturile voastre de la Emergency Room sunt rosii ? )

Outlook, fisierul pst de la Inbox e corrupt.
scanpst.exe
Si il repar.

Intre timp tanarul turc mi-a montat rotile.
Ceilalti angajati sunt toti in jurul meu sa vada ce vrajeli fac la calculatorul lu` sefu`.

Cat va sunt dator ?

Oficial ar fi fost: drumul la client o ora (erau doar 5 minute, dar se rotunjeste in sus), presales meeting (cand am fost la el inainte la pranz si i-am dat cartea de vizita), problem determination (cand mi-a zis ca are un calculator), problem solving (cele 10 minute cat am stat sa scaneze si repare fisierul .pst) si after-sales meeting (cand i-am spus ca ar fi bine sa isi cumpere un hard extern si sa-si faca un backup).

hai, fiti serios …

Mi-a strans mana de ma doare si acum si am plecat.

cifre, cifre

azi este 09.09.09
si la ora 09:09:09 s-au casatorit in Köln 99 de perechi.
si 20 de perechi erau de acelasi sex, dar in Köln chestia asta nu deranjeaza pe nimeni (si asta e ok)

****************

s-a publicat un studiu de catre Commerzbank Research despre costurile crizei pe plan mondial.
Cica suma totala ar fi 7,3 billioane de euro.
7 300 000 000 000 € sau 3 099 131 891 982 000 Lei
sau altfel spus: fiecare pamantean, de la Bill Gates pana la cel care va muri in urmatoarele 5 secunde de foame in Etiopia va trebui sa plateasca 1500 de dolari

****************

15 zile.

atata le trebuie la firma Gravis sa-mi schimbe placa de baza la MacBookPro.
Vineri va fi gata.
Problema mea e urmatoarea: vineri nu mai sunt in Köln, ci acasa in München. Si sambata seara sunt in Arad.
asa ca voi primi laptopul pe 22.09
nu cred ca mi-ar fi luat o ora sa schimb singur placa de baza, daca mi-ar fi dat una noua.
le-am si zis asta la telefon, futu-i in cur de handicapati (asta nu le-am spus).