Impuscati-ma !!!

Mutatul a fost, asa cum m-am si asteptat, legat cu mult stres si nervi.
Au venit baietii, 4 la numar si au inceput sa care si sa dezmembreze dulapuri … noi, adica mai mult cel care mai poate sa mearga, am tot mai inpachetat, ajutat … in orice caz am ajuns seara la Köln la hotel (dupa o escala mica la babacii mei, mama a facut fasole cu ciolan fantastica ! si nu puteam sa ratez ocazia sa-mi chinui putin colesterina)
Miercuri dimineata la 7:30 am inceput despachetatul. Erau numai doi baieti (vorba vine, unul avea vreo 55 de ani si el cara grosul)… si au carat saracii la cartoane si mobila .. astea sunt momentele cand te gandesti “ce bine ca am invatat ceva calumea”.
Ieri m-am reintors singur la München si am golit astazi locuinta veche de tot ce a mai ramas. Am coborat scarile de la etagul trei de millioane de ori … ma dor muschi de care nici nu stiam ca ii am.
Mi-am comandat mancare de la italian si am uitat ca nu am tacamuri… asa ca am mancat tortelini gorgonzola cu … cheia de 11 (am poza, asa ceva nu mi s-a mai intamplat 😉 )
Nu am tv, nu am radio, postingul asta il scriu cu iphonul … maine ma reintorc la Köln !

gata

All my bags are packed I’m ready to go
I’m standin’ here outside your door
I hate to wake you up to say goodbye
But the dawn is breakin’ it’s early morn
The taxi’s waitin’ he’s blowin’ his horn
Already I’m so lonesome I could die

So kiss me and smile for me
Tell me that you’ll wait for me
Hold me like you’ll never let me go
Cause I’m leavin’ on a jet plane
Don’t know when I’ll be back again
Oh babe, I hate to go

Totul e impachetat in cutii de carton, maine dimineata vine firma de transport cu patru baieti tineri si vanjosi care vor care peste 40 de cutii de cartoan plus dormitorul, plus sufrageria (restul las aici, respectiv l-am donat la 4 studenti din Budapesta), plus toate sculele de muzica si calculatoarele … si pleaca spre Köln.
Noi plecam dupa aceea cu masina la hotel la Köln (hotelul meu …) si poimaine vom asista la despachetare si remontarea dormitorului si sufrageriei …
am ajuns la un anumit stadiu de comoditate la care nu mai faci mutarile singur, nu-ti mai futi selele si spatele carand cartoane si mobila in spate pe scari in sus si jos.
Ma costa putin (1660€), insa pot sa scad o parte de la impozit, in plus daca faceam asta singur cu 3-4 prieteni n-ar fi fost cu mult mai ieftin (rent a truck, plus benzina, plus hotel pentru toti, plus potol, plus transport oameni inapoi …) si eram knock-out.

Joi ma intorc singur la München si termin ce mai e de facut. Scos laminat (podele), toate garnisurile, linoleu, restul de mobila trebuie aruncat.
Sper sa scap si de bucatarie (complet cu frigider, congelator, masina de spalat, aragaz cu cuptor pe curent … e pervers, nici dracu nu iti ia mobila uzata, cu greu scapi de ea, cu toate ca nu ceri un cent pe ea… ne merge definitiv -inca- prea bine).
Sambata dimineata plec inapoi la Köln, trebuie sa luam o doraie de mobile (sufragerie, birou, baie) si scule elecronice (yesssss).
Weekendul celalalt venim amandoi la München si predam oficial locuinta … si 13 respectiv 16 ani de München sunt history
imi vor lipsii muntii, in 3/4 de ora eram in inima Alpilor la Garmisch-Partenkirchen, in 5 ore eram in Florenta, pentru mine cel mai frumos loc de pe lume (imediat dupa Clocotici, totusi buda de la Florenta era mai faina 😉 ).
Ok, acum am Rhinul, Belgia, Olanda … si multi prieteni noi.

@Chelu: vineri iti pun schiurile si restul la nenea Atlasibu’ , nu am mai avut timp astazi …

mi-o sarit in stomac

ieri seara am fost cu fostii mei colegi de la Siemens la un baute de adio. Adio mi-am luat numai eu, de baut am baut toti.

un club mic si fain din centrul Münchenului, exact la zidurile catedralei Frauenkirche, simbolul Münchenului.
Clubul consta de fapt din doua cluburi, un irish pub (Kilians) si un club australian (Ned Kellys).

Am baut cateva Fosters si am mancat prima data in viata mea cangur.
Un (trei mai mici) steak de cangur cu cartofi gratin, un un sos de bere si cu nu exagerat de multe legume.


Carnea de cangur are un gust intre vita si vanat (aduce putin a mistret) si e foarte frageda, a fost bun, insa nu ceva nemaipomenit.
Probabil ca daca era facut de un bucatar profi ar fi fost altceva …
Daca te chinui putin poti sa faci praf si cea fatastica carne (de ex. vita de Kobe la 500€ kilu’) 😀

Inca un punct pe care l-am bifat pe lista “am facut-o si pe asta” …

ce mai am pe lista ???
let me see …. hmmmmmm

NOT ! 😀 😀

nu a fost o zi frumoasa

astazi am fost la inmormantarea acelui cunoscut de al meu, care a murit acum 10 zile intr-un accident cu motorul .
nevasta insarcinata in luna a 7a de care ma mir ca mai are lacrimi, fata lui de 2 ani si ceva cere a intrebat cand vine tata … cuvantul “trist” nu e deajuns sa descrie acele momente pe care le-am trait.
e nedrept …

p.s.
un lucru sa fie clar: daca mi se intampla mie asa ceva, nu vreau ca un reprezentant al bisericii sa vorbeasca minute in sir despre niste minuni despre care se spune ca s-ar fi intamplat acum 2000 de ani; si mai ales sa spuna ca e pacat ca am murit, insa o fiinta divina are un plan, a fost vointa Lui ca am murit insa nu am murit degeaba …
un tatal nostru (de preferinta in latina) pentru rudele si cunoscutii care sunt credinciosi (e dreptul lor si il respect) si atat !

abuz ?

cum poti abuza hartia de buda ???

si acum imi inchipui cum stai pe tron si urlii sa-ti aduca cineva hartie 🙂

un gest frumos

astazi e ultima zi cand stau la hotelul meu din Köln.
Stau aici din februarie 2008, cam 4 zile pe saptamana.
Si cam de vreo doi ani in aceiasi camera.
Camera 521.
Au ajuns sa-si ceara scuze cand rezervam prea tarziu si camera era deja ocupata …

De cand fac jobul actual am cam 200-230 de zile petrecute in diferite hotelui. pe an, nu in total.
Acest hotel nu e cel mai de lux la care am stat vreodata.
The top a fost Mandarin Oriental din Singapore (unde am primit din intamplare o suita) si Royal din Evian (unde am facut zilnic dus cu apa Evian).
Insa nici cel mai prost.
The worst au fost Hotel Atlanta din Darmstadt (vara, 40 de grade in camera si geamul era blocat) si Ashok din Dortmund (hotel de doua stele … cred ca asi fi putut sa platesc si cu ora).

Aici insa m-am simtit bine.
De la femeia de servici cu care ma intelegeam pe esperanto, pentru ca turceste nu stiu eu si germana nu stie ea, la camerista care a intrat odata in camera cand eu chiar ieseam de la dus, la ospatarii si mai ales ospataritele de la restaurant care imi aduceau portii mai mari si cateodata chiar “atentii din partea casei”, pana la directorul hotelului care mai iesea cu mine la o cafea si care e mai gay decat Liberace, Brüno si Elton John la un loc … cu toti m-am inteles bine.

Cand am ajuns duminica noaptea in hotel, am spus la tipul de la receptie ca e ultima saptamana cand stau la ei.
Astazi ma duc sa platesc (nu stau dimineata la coada la check-out) si deodata aud cum suna receptionista pe cineva la telefon “domnul Hirth e aici“.
In sinea mea “na, ce dracu ai facut iarasi ???
Deodata vine directorul cu loctiitoarea lui, cu sefa de la receptie, cu bucatarul sef si inca un alai intreg… si isi iau ramas bun.

Am ramas masca.

Mi-au facut cadou de adio o sticla de vin (pare a fi ceva bun, nu ma pricep) si un dineu din ala romantic (candle light dinner) pentru 2 persoane la un restaurant de lux.

Si astazi cand m-am dus sa le zic bye bye la baiatul si cele doua tipe de la bar, am baut 5 beri si 3 pahare de whiskey. Si nici nu au vrut sa auda de plata …

Sunt unele lucruri care imi vor lipsi in viitorul apropiat …
Altele nu.

new toy

am o jucarie noua

pentru ca in curand (ianuarie 2010) nu mai sunt “ca tziganu’ cu cortu‘” (cum spune mama) si pentru ca laptopul meu mai mult ca sigur a dat ortu popii, mi-am luat un desktop computer (Imac 27″).
E superb, are o rezolutie de 2560 x 1440 (27″ = 68,6 cm, e mai mare decat primul meu televizor) !

Si e doar atat cat se vede in poza, toate maruntaiele unui computer (placa de baza, video, hard, dvd drive …) sunt incorporate in “monitor”.
Ok, mai e cablul de curent si cel de retea (daca nu folosesti wireless LAN) care ies din el.

Calitatea imaginii e superba, desi nu l-am calibrat cu calorimetrul meu, am descoperit in cateva poze panoramice la care m-am uitat fugar, niste greseli care nici nu le-am observat pe MacBookPro.

L-am configurat ieri seara si … l-am lasat pana saptamana viitoare la un coleg la Köln, pentru ca daca-l iau la München nu impachetez pana-i lumea 😉

Sunt fericit …

P.S. e cadoul de craciun …

Spiridusul

mi-a povestit un coleg ce i s-a intamplat la o cunostinta indepartata de a lui.

Tipa traieste despartita de barbat si are un copil de 16 ani, care sufera de sindromul Down.

Intr-o zi o suna copilul la ea la lucru:

mama,mama, hai repede acasa ca am prins un spiridus.
hai, puiule, ti-am spus ca nu exista spiridusi, termina cu prostiile.

peste vre-o jumate de ora suna iarasi telefonul

mama,mama, hai repede acasa, spiridusul ma ameninta si mi-e frica …
draga sa stii ca nu te mai las sa te uiti la filme fantasy, vin peste doua ore cand termin lucrul.

pesta ceva timp suna din nou telefonul si copilul plangand o implora sa vina acasa ca spiridusul urla si il ameninta. I se pare la tipa ca aude in fundal ceva zgomote, asa ca se duce la sef si il intreaba daca poate sa plece mai repede acasa.


Cand ajunge acasa isi gaseste copilul plangand intr-un colt si din camara se aud urlete, injuraturi si bubuituri.
Cand deschide usa de la camara, sare afara un liliputan imbracat intr-un costum de clown si urla ca din gura de sarpe.

Ce s-a intamplat? In sat a venit un circ nomad si angajatii circului au mers prin sat de la usa la usa sa faca coleta si sa stranga bani pentru hrana animalelor.

Liliputanul a avut ghinionul sa sune exact la usa lor.
Cand baiatul a deschis si a vazut in pragul usii un pitic intr-un costum de clown, a fost convins ca in fata lui e un spiridus rau dintr-unul din filmele lui de fantasy… asa ca l-a prins, l-a luat pe sus si l-a incuiat in camara.

“Spiridusul” nu a fost deloc amuzat de aceasta intamplare si cu greu l-au convins sa nu depuna plangere pentru sechestrare si vatamare corporala.

Desi e pe undeva o poveste trista, am ras cu lacrimi.

something else

hai ca nu va mai enervez cu problemele mele, cu picioare rupte, cu laptopuri stricate, cu portofeluri furate, cu amici decedati …
somthing else: potol

in seara aceasta am mancat la restaurantul din hotel ceva superb.

La felul intai mi-am comandat o supa concentrata de vitel cu galuste de gris, ciuperci porcinii si fistic.
N-am facut poza, a fost foarte buna, insa nu a fost wowww.

In schimb felul doi: fileu de vita la gratar, medium, cu creveti gambas prajiti + cartofi fierti, taiati in cubulete foarte mici si prajiti in ulei cu ardei iute pisat, rosmarin si inca ceva ce nu am identificat + sparanghel verde + un sos cu o usoara nuanta de vin rosu.

si daca nu ar fi fost o gasca de snobi la cateva mese mai incolo, jur, asi fi lins farfuria si sosiera …

update: ca vad acum poza: impresia ca ar fi doar o bucatica mica de carne inseala, iPhonul distorsioneaza putin prin superangularitate, cand am terminat de mancat am fost full.