salarii UE

cresterea salariului brut din 2000 pana astazi in UE.
in medie pe EU au crescut cu 35,5 %.

cum se vede, pe primul loc e Romania cu 559,3 % si pe ultimul loc e Germania cu 21,8 %

sunt cifre oficiale, sursa nu e: “internet”, “Cancan” sau “am auzit de la cineva “.

Crème brûlée

o bomba calorica, insa mai mult ca sigur cel mai fin desert pe care il cunosc.
Cand am lucrat in Geneva, aveau creme din astea la cantina si din cand in cand ma rasplateam singur si imi comandam una. De atunci nu am mai avut ocazia sa mananc un crème brûlée original … asa ca am facut-o astazi cu manutele mele proprii.

Cu asta puteti da gata orice musafir pretentios si in plus e foarte simplu de facut.
Singura problema il constituie arzatorul de care ai nevoie ca sa caramelizezi zaharul care se pune deasupra cremei. Dar cred ca am vazut la Arad in Selgros sau Metro, si se poate comanda si prin internet.

Ingrediente pentru 5-6 persoane:

600 ml de smantana dulce (eu am luat 400 ml smantana si 200 ml de lapte pentru ca l-am facut pentru musafiri care numara caloriile)
1 baton (pastaie) de vanilie
5 galbenusuri (da stiu, in poza sunt doar 4. ce dracu, imi numarati ouale ? io nu-s Nastase … 😉 )
80 g zahar
20 g zahar brun

se taie batonul de vanilie pe lung si se razuie maduva cu un cutit.
restul batonului nu il arunc, il pun intr-un borcan cu putin zahar si il las sa stea, zaharul preia aroma si astfel am zahar vanilat fara porcarii chimice.

se ia putin zahar (din cele 80 de g) si se pisează într-o piuă impreuna cu maduva de vanilie.

acest zahar vanilat se amesteca frisca cu cele 5 galbenusuri si restul de zahar pana se dizolva zaharul. Nu se bate.

Se lasa 1-2 ore in frigider.
daca vreti, puteti sa strecurati dupa aceea lichidul ca sa nu se vada chestiile alea negre minuscule (samburi ?) de la maduva de vanilie, pe mine nu ma deranjeaza.
Se scoate si se pune in forme mici de ceramica.

acum lipsesc pozele pentru ca am facut intre timp o friptura de porc bavareza cu soric crocant in sos de bere neagra (urmeaza reteta) si am fost putin in stress asa ca uitat sa fac poze.

se incalzeste cuptorul la 150 de grade.
se aseaza formele intr-un vas de iena si se toarna apa fierbinte in vas pana ajunge apa cam la jumatatea formelor.
apoi se baga acest vas in cuptor si se lasa 40- 45 de minute. nu fac nimic daca primeste o culoare maronie si clocoteste putin.

se lasa formele sa raceasca minim 2 ore (si mai bine peste noapte in frigider).

pana acum e doar un fel de crema de vanillie, insa doar un strat subtire de zahar caramelizat o transforma in crème brûlée, adica “crema arsa”.
si spaniolii au ceva foarte asemanator, crema catalana, insa mie imi place varianta franceza mai mult.

deci, se pune o lingurita (sau doua) de zahar brun pe fiecare forma si se arde cu arzatorul.


am citit undeva ca daca nu ai arzator, poti face un caramel classic (zahar incalzit in tigaie, ca la tortul dobos) si sa-l torni peste forme.
altii spun ca exista varianta, daca aveti soba cu gratar, sa incingi bine soba si sa pui formele (cu zaharul presarat peste) pe sina cea mai de sus a gratarului.
cred ca merge si asa.

***

ce a mai ramas:


🙂

prioritati

de fiecare data cand ne uitam la stiri si arata imagini despre actuala revolutie din Egipt sau cea pe terminate din Algeria, ma intreaba Katy: ti se pare cunoscut ?
da !
un dictator care a condus tara mai mult de 30 de ani, industria ruinata, poporul supravietuieste cumva, o clasa de lingai si profitori o duce bine.
Dictatorul fuge (in cazul Algeriei, ala din Egipt mai zvacneste pe tron) si aceiasi clasa de lingai si profitori o duce bine.
Da, mi se pare cunoscut …

niste limbi nu strica

am sunat astazi la IBM pentru ca imi trebuie o tzedula pentru finante ca sa-mi schimb clasa de impozitare.
formez eu frumos 070-34150, ii spun la o tanti cu un accent de chelnarita dintr-un local chinezesc, ca vreau sa vorbesc cu cei de la resursele umane. Probabil am iesit undeva in Shanghai.
Da, imi face legatura cu cei de la H.R.
Suna … imi raspunde Sylwia Prdzyka din Bratislava.

Sarutmana tanti, vreau tzedula.
Ah, asta o primesti de la departamentul care se ocupa de salarii. Va fac legatura …

Imi raspunde Ildiko Kövesy din Budapesta.

Sarutmana tanti, vreau tzedula.
Da o primiti de la noi, dar imi trebuie de la reprezentanta dumneavoastra HR o cerere prin mail.

Ok, aia stiu ca sta in Malaezia, in Kuala Lumpur, pentru ca am vorbit de cateva ori cu ea.

S-o sun ?
Nu, lasati ca vorbesc eu cu ea. Dar dureaza cam 7 zile lucratoare pana primiti tzedula.
oh, nu merge mai repede? mi-o trebuie pentru finante.
hmmm… nu stiu, sa vad …
Nagyon köszi!

si in acel moment tanti Ildiko a zambit atat de tare ca s-a auzit prin telefon.

vi-o trimit cu posta express, o aveti luni sau marti

no comment

mi-am luat cutit

care e lucrul cel mai important la un IT-ist ? monitorul ! Pentru ca in ala te holbezi zi si noapte, indiferent de cat de performant sau prost e calculatorul.
La fel e si in bucatarie, cel mai importand nu e cratita sau tigaia … e cutitul de bucatarie.

Aveam un cutit relativ bun, insa … l-am pierdut.

Nu mi se intampla des sa uit sau sa pierd lucruri (cei care ma cunosc sa se opreasca scurt din ras), insa odata dupa ce am fost la parintii mei si l-am avut la mine, am constatat acasa ca nu-l mai am.

am sunat-o pe mama.

vezi ca am uitat cutitul de bucartarie la voi.
nu ai lasat nimic aici.
sigur ? ca doar l-am avut la voi si …
NU IL MAI AI !

Pedeapsa lu’ Cel De Sus e ca mama se taie (cu cutitul pe care nu l-am uitat la ei) cam odata pe saptamana, pentru ca cu mult mai ascutit decat cutitele cu care era ea obisnuita 😉

Si asa aveam de gand sa-mi iau unul profi.

La 50 de km de Köln e orasul Solingen, un Eldorado al cutitelor, un fel de Toledo nemtesc. Acolo sunt zeci de fabrici si manufacturi de cutite care au magazine proprii unde vand cutite cu o reducere de pret considerabila (100€ pentru un cutit bun nu e mult, am vazut cutite “normale” la 600-800€).
Asa de exemplu firma Zwilling J.A. Henckels, una din cele mai renumite firme de cutite de bucatarie.

Am vrut sa merg la Solingen inainte de craciun … a venit craciunul si zapada … nu m-am dus.
Ma duc inainte de revelion … a venit anul nou si nu m-am dus.
Ma duc pana la ziua lu’ Katy … cu o zi inainte de ziua ei m-am dus la Selgros si mi l-am luat la pret normal.

Un 4 Star Santoku cu lama de 18 cm. Taie ca bisturiul.

Santoku ( 三徳包丁 ) inseamna pe japoneza “trei virtuti”. Adica e un cutit universal japonez conceput sa 1)taie 2)marunteasca 3)toace.

am inchis 50% din blogguri, ceva istoric

prima data cand am intrat in contact cu bloggurile astea, a fost in 2003 cand mi-am facut un accout la blogger.com.
Vroiam sa incerc putin chestia asta noua, unde poti sa interactionezi cu cei care intra pe pagina ta de web (notiunea de web2.0 nu se nascuse inca).

Experienta cu internetul “static” am avut deja de mai mult timp.
Prima data am intrat pe “net” in 91 la faculta in Erlangen, apoi in 92 am intrat deja de acasa cu un modem de 9600 (9,6 kbit/s, astazi am 51200 kbit/s) care imi manca (la mama) nota telefonica.
Urmatorul pas logic a fost propria pagina web, asta a fost in 94, atunci aveam pe un server 0,5 MB spatiu sa ma extind cu ceva-numere-ciudate.compuserverve.com.
In 97-98 mi-am cumparat vreo cateva sute de MB de spatiu pe un server WEB si cateva domenii proprii pe care le mai am si acum (hirth-net.de, harryhirth.com, hilex.de, banater-bergland.de, prietenii-muntilor.de) … note to me: de ultimele 3 trebuie sa scap …

In orice caz, dupa ce am testat lumea pe blogger.com, a inceput sa-mi placa si mi-am facut in aprilie 2004 propriul blog.
La inceput am scris pentru mine, apoi a inceput sa citeasca Katy, apoi colegi de lucru, apoi au aparut necunoscuti …
La un moment dat providerul meu a avut un crash si a pierdut toate bazele de date (ah, nici dumneavoastra nu ati avut backup ???? ) si dupa ce m-am mutat la alt provider am re-inceput in decembrie 2004 cu blog.hirth-net.de
Cam atunci a fost momentul cand am parasit paginile HTML statice si in plus mi-am facut si un site de poze (pics.hirth-net.de).

Si toti erau fericiti, aveam o droaie de cititori, eu eram pe drumuri prin tari si orase straine, insa ii tineam pe toti la curent cu ce se intampla in viata mea. O sunam pe mama sa-i zic cum a fost in Singapore si ea imi raspundea “stiu .. da … stiu … stiu, ce dracu, doar iti citesc blogul”

Toti erau fericiti, in afara de socrii mei si prietenii din Romania.
Insa nu stiam ce sa fac. Sa scriu in engleza … nu merge; sa scriu alternativ alternant in romana si germana pe blog … nu merge; doua bloguri parallel … prea mult de lucru.

Si atunci s-a imbolnavit socrul meu de cancer  si in iunie era deja f.f. bolnav. Atunci m-am hotarat sa fac totusi un blog parallel pe romaneste, sa-i fac o bucurie, sa mai afle noutati de la noi si cu noi … si dupa cate mi-a povestit soacra-mea (ea ii citea ce scriam eu), era un mare fan al blogului.
Din pacate a avut doar 2 luni si un pic parte de ce scriam pe blog.
Cand am fost la Arad la inmormantare, multi cunoscuti si prieteni m-au intampinat cu “am citit pe blogul tau ca …”, asa mi-am schimbat planul si nu am inchis filiala romaneasca al blogul, ci am continuat sa scriu parallel.

Si cum am foarte multi cunoscuti nemti, insa mai multi prieteni romani si multi din prietenii nemti vorbesc si romaneste, si pentru ca nu m-am implicat deloc in blogosfera germana, am inceput sa ma concentrez mai mult pe blogul romanesc.
Iar daca nu scrii regulat pe un blog, acesta moare.
Un blog traieste din interactiune, iar eu am avut in in final (ultimul sfert de an) pe blogul nemtesc doi comentatori si unul din ei e colegul de birou care sa 9 ore pe zi la 2 metrii de mine.

Asa ca, dupa 7 ani de blogareala, am inchis astazi blogul nemtesc.
Cred ca o sa-l transform intr-un blog foto.

(ergo: daca nu comentati, nu am nici o retinere sa-l inchid si pe asta 😉 )

short stuff

in weekend am fost prima data de cand ne-am mutat din nou in Bavaria.

Am fost la un chef o zi de nastere … ok, am invatat ca daca trebuie sa facem drum de 2x 600 de kilometrii, altadata ar fi bine sa evaluam mai intens pro-contra daca mergem sau stam acasa.
Si in plus cred ca, din pacate, am ajuns la varsta la care trebuie sa intrebi la fiecare invitatie care e tinuta prescrisa in seara respectiva, ca sa nu mi se mai intample ca si alaltaieri ca toti sa fie la costum si cravata (resp. muierile in rochii de seara) si eu in blugi si bocanci Caterpillar. Daca numele meu mijlociu nu ar fi mi-se-falfaie-si-ma-doare-in-p**a-de-ceilalti, cred ca m-ar fi deranjat putin.

Dar am fost si in vizita la ai mei parinti, am revazut cativa prieteni si am condus in sfarsit noua masinia pe drum lung.
Merge fain, poti merge foarte lejer, ai o vizibilitate mai buna decat in A6. Am facut 4 ore in loc de 3 ore 45, insa am ajuns odihnit.
Ce mi-a placut la A6 mai mult erau scaunele si tot sistemul de navigare/multimedia care era incorporat.
Insa ieri seara dupa ce am condus toata ziua Citroen-ul, am miscat dupa 3 saptamani din nou Audi-ul (l-am mutat, pentru ca astazi vine o firma sa il preia) si nu mi-a venit sa cred cat de mic e parbrizul si cat de zgomotos e motorul, apoi mi-a murit de 2 ori motorul pentru ca dupa 200.000 km ambreajul e flesca si asta nou nu are ambreaj.
Cred ca Pablo (cum ii spune Katy la masina noua, de la C4 Picasso) a fost totusi o alegere buna …

Steve Jobs

a plecat …

se retrage din motive de sanatate.

Data trecuta a lipsit un an, cand i-au facut transplantul de ficat.
Astazi au scazut actiunile Apple la bursa din Frankfurt cu 20 de milliarde de dolari … ca sa vezi cat poate valora un singur om.

Tiramisu

ieri am facut o tava maaaaare de tiramisu. la cerinta publicului german am scris reteta pentru “cel mai bun tiramisu pe care l-am mancat in viata mea”.
Aici traducerea romana.

Ingrediente (pentru cel putin 10 persoane):
8  oua
200 g zahar
200 ml Amaretto
300 ml espresso
50 ml rom
1250 g Mascarpone
500 g piscoturi
cacao

se sparg ouale, din albus pastrez numai jumatate.

galbenusurile le bat cu zahar pana se face o crema ca in copilarie cand facea bunica ou frecat cu zahar. In galbenusurile frecate amestec 150 ml de Amaretto.

fiindca se face prea lichid din cauza lichiorului, adaug intotdeauna un pachet de gelatina (clasic: incalzit insa nu fiert cu apa pana se lichefiaza, apoi se amesteca in compozitie).
Se poate pune si mai mult zahar sa se faca mai tare, insa nu-mi place asa dulce.

cele 4 albusri le-am batut cu mixerul pana se facut asa tari incat pot intoarce castronul fara ca masa de albus batut sa se scurga.

in masa de galbenus cu zahar si Amareto am amestecat branza mascarpone.
Nu se bate cu mixerul! trebuie amestecat cu mana, altfel se lichiefiaza (molecule de albumina … bla,bla,bla).
Se freaca pana nu mai sunt cocoloase (dureaza putin).

Apoi se amesteca inceeeeeet albusul batut cu celalalt galbenusul mascarponizat.
Nemtii au pentru aceasta activitate (se putea altcumva?) un verb propriu “unterheben” adica a ridica sub.

intre timp am facut o cana mare de espresso si dupa ce s-a racit cafeaua am pus 50 ml rom si 50 ml Amaretto. Am avut acasa doar rom de 80 de grade, altfel asi fi pus probabil mai mult rom.

Intr-o tava potrivita (am luat-o special pentru tiramisu, are latimea cat 2 piscoturi) am pus un strat de piscoturi pe care le-am inmuiat fiecare in parte  scurt (!) in cafeaua inbunatatita.

am turnat un strat de crema de mascarpone deasupra piscoturilor, l-am netezit si am presarat cu o sita putin cacao peste.

dupa aceea am mai asezat un strat de piscoturi inmuiate in espresso deasupra …
si inca un strat de crema de mascarpone

am lasat totul peste noapte in firgider si inainte de a servi am presarat praf de cacao cu ajutorul unei site si am pus 40 de lumanari pe tiramisu (chestia cu lumanarile e benevola 😉 )

ce a mai ramas: