carnaval

München are Oktoberfest-ul si Köln carnavalul.
De fapt nu e numai Köln, toata regiunea pe Rhinul de sus intra in fiecare februarie-martie in stare de urgenta.
Apogeul va fi de joi pana luni, atunci avem chiar liber de la lucru.

Nu prea sunt eu mare fan, insa nici nu refuz caregoric orice participare, nu am refuzat in viata mea un chef bun.

Si asa s-a intamplat ca am fost in weekendul acesta cu inca 2 prieteni la un chef de carnaval si ne-am imbracat in The Blues Borthers.
Bineinteles ca mi-am luat si o huliganitza engleza cu mine.

weekend cu bere si ghimbir

ieri seara am fost intr-o berarie foarte faina in Köln. Heller’s

Noi suntem inca in faza de “sa ne cunoastem orasul”.  asa de exemplu subsemnatul a circulat ieri prima data cu metroul in Köln.

In orice caz din München sunt obisnuit ca beraria sa fie o cladire maaare si pompoasa, o catedrala al cultului sfantului Hamei.
Aici: o usa mica, o casa modesta, trebuie sa mergi printr-un coridor ca sa ajungi in berarie.
Si odata ajuns nu stii daca te aflii intr-o berarie sau intr-o gradina botanica, peste tot sunt plante care atarna din tavan, fantani arteziene ….
Dar a fost cool.

Din München sunt obisnuit sa beau bere la halba, una mica e jumatate de litru si una normala e un litru.
In Köln primesti berea la 0,2 l. Eu le zic eprubete si ei se supara …

E funny sa ceri nota de plata si sa-ti spuna “ati avut 25 de beri”  si tu te uiti mirat
(ca in poza facuta ieri 😉 ):

Diferenta mare intre München si Köln se observa la orarul (oficial! scrie si pe homepage)  berariei: se deschide la ora 17:00 si se inchide … cand nu mai sunt clienti.
In weekend cam pe la 8-9 dimineata.

***********************

si tot din weekend: ieri am dat cu jula 😉

Am gatit niste taitei chinezesti si mi-a trebuit putin ghimbir. Si cum la Selgros gasesti ghimbir proaspat  doar la cantitati industriale, am luat o cutiuta de ghimbir praf.
si ma uitam la condimente si ma uitam la condimente si ma uitam … pana cand madam s-a plictisit si a plecat cu tot cu cos.
a trebuit s-o caut in jumatate de magazin si ma plimbam ca nebunul cu cutia aia de ghimbir in mana.
la un moment dat am bagat-o in buzunarul de la geaca … am uitat de ea si am scos-o acasa.
2.29 €
noroc ca nu a avut un chip RFID ca ma faceam de rasul lumii la iesirea din magazin.

***********************

and now some awesome music cu uica Clapton, nenea Knopfler si batranul Collins.

note to myself: trebuie sa comand 25th Anniversary Rock & Roll Hall Of Fame Concerts

google il comemoreaza pe Brancusi

astazi se implinesc 135 de ani de cand s-a nascut Constantin Brancusi.
Google si-a schimbat grafica (ii spune “doodle“) in cinstea lui in toate pagini google regionale.

aproape pe toate ….

Romania:

Germania:

Franta:

Spania:

Danemarca:

Lituania:

Norvegia:

Portugalia:

Irlanda:

Russia:

Australia:

Google, regiunea araba:

Kenia:

Japonia:

Israel:

Ungaria:

dar, cum spune ungurutza mea (care imi fute din cand in cand una atunci cand injur tzigani, nieggri, asiatici … nu sunt rasist, eu urasc pe toti): o coincidenta.

no comment 😉

ca venii vorba

m-a rugat nevasta unui prieten (si nu spun “o prietena”, e o chestie mai complicata, incepe cu: “cum dracu a putut asa un baiat super s-o ia pe harpia asta“) daca am drum in oras, sa trec pe la gradrina zoologica sa-i cumpar ceva.
… in sinea mea imi imaginam deja cum ii iau o mamba neagra ca in Kill Bill …

imi trebuie pentru ziua sorei mele un cadou
aha …
da, vreau sa-i cumpar un certificat de sponzorizare.
pentru ???
pentru o pasare roz.
un flamingo ?
nu, o pasare roz cu picioare lungi …
un flamingo !
nu … nu stiu cum se cheama specia, dar nici nu conteaza, am facut o rezervare si trebuie doar, daca ai timp sa iei certificatul si sa-l platesti la ghiseul de la zoo.
si cat costa un certificat ?
50 €
50 ?!?
da, pe an.
50 € pe an pentru un cacat de pasare de care habar nu ai cum arata si de unde vine ??? sau ce gust are, hahaha
pentru un elefant dai 5000, un tigru 2000, un bizon 500 …
wow …

am aflat ca mai primesti un certificat se sponzorizare pe care poti sa-l scazi de la impozit (TVA-ul), apoi te informeaza regulat pe mail cum ii merge la finul/fina tau/ta (termenul german e “Patenschaft” si poate insemna si sponzorizare dar si “a deveni nas”) si ai dreptul/obligatia sa vii odata pe an impreuna cu toti ceilalti sponzori la o festivitate unde poti sa-ti vezi animalul …

mie mi se pare ideea stupida, ma gandesc cum asi reactiona eu daca asi primii de ziua mea un certificat pentru, de exemplu, o tarantula.
costa tot 50€.
un certificat care imi ofera ce ? sa primesc un mail de fiecare daca cand monstrul meu negru si paros a mancat un greiere ?
si cel care a sponzorizat greierele primeste un mail “paianjenul lu’ Hirth l-a mancat pe Alfredo” (era sa uit: poti sa si botezi animalul. pentru un an)

trimite in puii mei banii la Amnesty International sau la copii orfani din Haiti sau da-i la barbatu-tu sa mearga la curve. egal ce, totul e mai bine decat sa-i cheltui pe un animal roz cu picioare lungi – care nici macar nu e flamingo.
asta nu i-am spus, insa cred ca a putut sa-mi citeasca gandurile.

na, te duci ?
ma duc …

ajung la zoo.
in sfarsit gasesc ghiseul principal.
sun.
apare o tanti, modelul “ultima data cand am avut un barbat, Michael Jackson traia … si era negru“.

sarutmana, am venit pentru sponzorizare.
ce animal ?
o pasare.
ce pasare ?
roz cu picioare lungi. dar nu e flamingo.
flamingo nici nu avem.

na, am clarificat si problema asta.

ii spun numele sorei nevestei prietenului, gaseste tzedula, imi spune ce animal voi primi, ma interesesza la fel de mult ca si cand mi-ar fi explicat ce fain e sa fi in menopauza, imi scrie certificatul de sponzorizare …

50€.
pot sa platesc cu credit card-ul ?
da, haideti la celalalt ghiseu.

si atunci am vazut terminalul pentru plata cu cardul de credit si am crezut ca nu vad bine …
am facut imediat o poza.

deci, puteti sa spuneti ca sunt paranoid, dar o camera de spraveghere care e indreptata spre aparatul unde iti bagi pinul de la cardul de credit, asta e prea mult … way too much …

ma uit la tipa si o intreb:

daca uit vreodata pinul de la cardul Visa, pot sa sun la dumneavoastra si mi-l dati, va rog ??

se uita la mine ca vaca la poarta noua. Nu pricepe.

ok, bani cash nu am, ce sa fac ?
iau cacatul de certificat de sponzorizare si il tin in fata cameri video, introduc codul pin si o las pe tanti si mai nelamurita …

program de weekend

ieri seara am planificat sa mergem cu cativa prieteni la cinema. Black Swan , cica e un film bun.
Din pacate nu l-am vazut pentru ca 2 din trupa au mancat probabil ceva stricat si au petrecut sambata pe toaleta.

mergem fara ei ?
nahhh, amanam pe weekendul urmator !
ce facem ?
la Harry ?
ok !
eu gatesc !
noi platim !
ok.

le-am facut fileu de porc la cuptor cu sos dijonez si garnitura: gnocchi prajiti in unt + ciuperci sotee. merge relativ repede, nu e scump si e delicios.

apoi ne-am lafait pe canapele, am baut Mojito si ne-am uitat pe beamer la Inception cu Leo di Caprio.
Mi-am luat de curand blue ray-ul, e un film foarte fain, trebuie vazut de cateva ori ca sa-l pricepi.

Si pentru ca in plus am baut pe la 7-8 seara un espresso, ne-am culcat destul de tarziu. Katy la 4 eu la 6 dimineata 🙂 e weekend, ce p*** mea

Acum mergem la plimbare, am descoperit ca la 3 km de unde stam e un lac gen Ghioroc, super amenajat … cool 😉