gata, ultima masa festiva, urmeaza postul de dupa pasti

Friptura de miel cu vin (si cu multe alte chestii)

o intrebare ce mi-a pus-o mama: de ce te chinui atata sa pui retetele pe net, crezi e cineva care le foloseste?
sincer sa fiu, nu stiu … sa-mi spuneti daca incep sa va plictisesc …

deci, ingediente:
– o pulpa de miel dezosata
– ulei de masline + ulei de floarea soarelui
– usturoi
– maghiran (praf)
– piper
– sare
– un milligram de zahar (asa ca sa nu manance Atena)
– rozmarin (praf)
– chimion (praf)
– mustar
– piper cayenne (praf)
– anison (praf)
– curry
– vin rosu sec
– cuisoare
– boabe de piment
– boabe de ienupar
– frunza de dafin
– rozmarin proaspat
– oregano proaspat
– cimbrisor proaspat
– tarhon proaspat
– cateva cepe verzi
– un morcov
– o rosie
– jumatat de lamaie
– o portocala
– faina
– smantana dulce

o parte din usturoi l-am taiat in stifturi si am spicuit carnea (cu un cutit subtire am intepat adanc in carne si am introdus usturoiul) de jur imprejur. Nu prea mult ustruroi, cam 2-3 catei la 1,5 kg de carne.

Restul usturoiului (cam vreo 3 catei) i-am maruntit si le-am amesecat cu o ceasca de ulei de masline.
Apoi am luat cateva ace de rozmarin (nu prea multe, ca sa nu puta friptura a miel care se ascunde intr-o padure de brazi) pe care le-am taiat marunt impreuna cu frunzele de oregano, cimbrisorul, tarhonul proaspat (cateva fire din fiecare, asa cam ca sa obtii in final o mana de frunze maruntite), le-am taiat marunt si le-am pus in uleiul cu usturoi.

In amestecul acela am mai pus o jumatate de lingurita de piper, sare, un varf de cuit de anison, cam tot atata piper cayenne, putin(!) curry, jumatate de linguita de praf de rozmarin si chimion.
Apoi am stors zeama de la o jumatate de lamaie + o lingura de mustar si am amestecat totul bine.

am turnat totul peste carne si i-am tras la miel un masaj tailandez (fara happy end 😉 ) pe exterior si in gaura (era dezosat, remember ?) ca sa patrunda totul bine in carne.

apoi am trecut totul intr-o punga de plastic, am inchis-o ermetic si am lasat totul peste noapte in frigider.
(mai exista varianta cu lasatul peste noapte intr-un amestec pe baza de iaurt … dar asta-i alta reteta)

astazi am scos carnea din punga si am legat-o din toate partile cu o sfoara de bucatarie in asa fel incat am obtinut o masa de carne uniforma. ( s-ar putea spune ca am facut o mioara elipsoidala cu o afinitate sexuala pentru bondage 😀 )

apoi am luat o oala metalica (care poti s-o bagi si in cuptor) si am prajit in ea carnea scurt, in ulei de floarea soarelui, pe toate partile la foc tare (nu face nimic daca arde putin), am pus o lingura de zahar sa caramelizeze, am stins totul cu doua pahare de vin si am adaugat 3 cepe verzi, un morcov taiat felii si o rosie.
Apoi am filetat o portocala si am adaugat miezul.

intr-un mojar am faramitat cateva boabe de ienupar, doua trei boabe de piment si doua cuisoare cu o lingurita de sare si am uns carnea cu acest amestec de condimente. Am mai adaugat si doua frunze de dafin in sosul din cratita.

Dupa ce am lasat totul cam 90-120 de minute la 180 de grade in cuptor. Prima ora am lasta capacul pe oala, la final l-am dat jos ca sa se rumeneasca carnea.
Am turnat periodic cu un polonic zeama peste carne ca sa nu se usuce. Apoi am scos carnea cand a fost gata (incercati cu un ac de crosetat daca e frageda carnea) si am lasat-o 5 minute invelita in folie de aluminiu (daca tai friptura imediat dupa ce o scoti din cuptor iese toata zeama din carne)

apoi am indepartat ata de bucatarie si am taiat carnea in felii.
Era atata de frageda ca se dezmembra la taiere.

sosul: restul ce mai era in oala (sosul de la carne, vinul, ceapa, morcov, rosii, portocale, milioane de condmente) l-am trecut printr-un blender si apoi l-am strecurat printr-o sita metalica.
Intr-o cratita mai mica am topit 100g de unt, am pus doua linguri de faina in untul incins si l-am lasat cateva clipe sa prajeasca.
Apoi am adaugat treptat sosul pe care l-am obtinut dupa strecurare (trebuie amestecat nonstop ca sa nu se faca cocoloase) si am lasat totul sa clocoteasca cam 5 minute (amestecand nonstop). La sfarsit am mai turnat 100 ml de smantana dulce si l-am incalzit pana a dat in clocot. s-a potrivit super cu carnea.

ca si garnitura am avut cartofi la cuptor, sote de ciuperci si un fel de mancare de dovleac din zucchini (asta a facut-o mama, ca nu am reusit sa fac 4 mancaruri simultan 😉 ).

si maine mancam resturi …

despre chestii …

imi place sa descopar pagini web romanesti, bloguri noi, sa citesc in forumuri si social media.

Ok, social media si forumuri doar atunci cand simt nevoia sa-mi scad IQ-ul, sa ma avanturez in regiunile de jos ale online trash-ului sau sa invat ultimele injuraturi. cu alte cuvinte: destul e des 😉

Sunt unele bloguri si pagini pe care le citesc freqvent, mai ales daca mai sunt dedicate celor 2 hobby-uri ale mele (fotografia si gatitul).

Nu pun linkuri sau am blogroll sau ma aventrez in discutii contradictorii interminabile in comentarii, pentru ca nu intentionez sa ma implic in online-ul romanesc.
Nu traiesc in Romania, pot interactiona doar din punctul de vedere al unui strain si vreau sa evit reactii de genul “tu ce te bagi in treburile noastre” sau “ietete la neamtzu’ , vrea sa ne dea lectii” pe care, desigur neintentionat, le-as provoca.

ce ma deranjeaza insa la maxim e faptul cand simt ca cineva vrea sa ma fraiereasca pe mine, cititorul paginii respective.

De exemplu citesc pe o pagina fotografica un test de diferite trepiede si trepiedele Manfrotto castiga net fata de cele Gitzo sau Novoflex … si peste doua zile se anunta un concurs foto si sponzorul principal e Manfroto.

Sau se compara browsere diferite si bineintelec ca noul Internet Explorer “ruleaza”. Si e logic, ca doar Microsoft Romania a organizat/sponzorizat o intalnire sau o prezentare … ce conteaza ca Firefox are mai multe add-ons sau Chome e mai rapid sau Safari are nevoie de mai putine resurse …

sau in cazul blogurilor, unde (in cele mai multe cazuri) unul din principalele motive al existentei acestor pagini, este intentia de a face bani cu blog-ul … deci fiecare cititor in plus inseamna cativa lei de la sponzori, de la Google … sau de unde dracu or venii (nu m-am preocupat niciodata in ultimii 15 ani cu aceasta problema 😉 )

asa ca bineinteles ca interesul principal e sa castigi cat mai multi cititori.

Si cum pot atrage mai multi vizitatori ? daca scriu despre un minunat rasarit de soare in Muntii Trascaului sau daca scriu despre emigrarea lor fortata a tiganilor in Groenlanda // castrarea homosexualilor // cat de tampiti sunt cetatenii din < < insert a country of your choice >>

De aceea nu stii niciodata, daca autorul crede intr-adevar ce scrie sau scrie sub dictatul banului.
De aceea eu personal sunt destul de sceptic la bloguri cu reclame, pop-up-uri …

Un absolut no-go sunt blogurile unde gasesc postinguri despre despre chestiile pe care le ofera diferiti sponzori ai lor, insa uita sa precizeze ca postingul e de fapt o reclama.

delete from bookmarks si pularevedere.

nom nom nom

sau Traditii de pasti

urasc traditii care iti interzic ceva.
de exemplu chestia cu “nu ai voie sa mananci carne in vinerea mare” mi se falfaie. in schimb traditii de genul “trebuie sa primesti cadouri” de pasti, craciun si de ziua ta, sunt niste traditii excelente.

La fel ca si micul dejun in duminica pastelui, atunci cand ciocnesti oua, mananci sunca fiarta cu hrean, branza si ceapa verde.

gratare de pasti

astazi mi-am inaugurat noul gratar.

Am facut:
– mici
– cotlet de miel de lapte cu rozmarin si menta
– ciuperci umpluti cu branza, usturoi si marar
– porumb fiert invelit cu bacon
– telemea in folie cu ulei de masline, usturoi, jalapeños, rosii uscate la soare

in poza e farfuria mea – mie nu-mi place carnea de miel, de aceea lipseste cotletul de miel din poza, dar a iesit super (m-au obligat sa gust 😉 )

deci: mielul.
am cumparat de la nenea macelaru’ turc cateva felii de carne de miel de lapte. carnea de miel de lapte (sub 6 saptamani si nu a apucat sa manance iarba) e cam de 2-3 ori mai scumpa decat cea a mielului “normal”, insa are avantajul ca nu are acel gust specific de “mini-oaie”.

am facut un maglavais din ulei de masline, sare, piper, mustar, rozmarin, boabe de mustar, maghiran, oregano, chimion – plus rozmarin si menta proaspata.

condimentele le-am frecat bine intr-un mojar, apoi am adaugat uleiul de masline si plantele proaspete si le-am mai frecat odata.

apoi am pus totul intr-o punga de plastic, am vidat-o (scoti bine tot aerul si ii faci un nod barosan) si am bagat-o cateva ore (vreo 4) in frigider.
Marinatul carnii in punga are doua avantaje fat de fata de marinatul intrun vas:
– tot timpul carnea e invelita in marinada
– ergo iti trebuie mai putina marinada



ciupercile umplute:

iei ciuperci mari, de preferinta champignon (parazol ar fi si mai fain, numa de unde sa iei parazoale ? le cultivi intre degetele de la picioare …), le cureti si umplii palaria cu un amestec de telemea framantata + marar proaspat, taiat marunt + piper + ulei de masline + chimion (usturoi nu am pus pt. ca tot restul era cu usturoi)


le frecii si pe exterior cu putin ulei de masline si le asezi pe o tava pt. gratar din aluminu.



telemea la gratar

prima data am mancat asa ceva la un restaurant grec, ei ii spun saganachi, si le-am furat (si imbunatatit, hehehe) reteta.

deci, iti trebuie:
– telemea (eu iau de oaie) in felii de ca. 2 cm grosime)
– ulei de masline
– piper
– sare (depinde cat e de sarata telemeaua)
– usturoi taiat marunt
– peperoni (nu am avut, am luat jalapeños din alea care le primesti la cinema impreuna cu nachos si acea oribila branza topita)
– tomate uscate la soare si puse in ulei (se gasesc la borcan, cred ca la Selgros am vazut)

iei o folie de aluminiu putin mai mare si pui cam o lingura de ulei de masline in centru.
peste pui felia de telemea si presari putin (sau mai mult) usturoi maruntit.
apoi mai pui un strop de ulei de masline.


deasupra asezi un start de rosii taiate fasii.


si deasupra pui peperoni sau jalapenos sau ardei iute in otet (din acela mai putzin iute) + sare + piper + cateva ace de rozmarin.

la final am incercat sa inchid punga mai mult sau mai putin ermetic (prin impaturire).

cel mai simplu de facut e porumbul cu bacon.
Se cumpara porumb din acela care se gaseste vidat in folie (nu din ala din piata ! … o fi mai ieftin, insa e calitativ net inferior fata de porumbul dulce din comert) se unge cu putin unt, se sareaza putin si se inveleste cu bacon (cam 2 felii).
bacon-ul se prinde cu scobitoare.

am pus totul pe gratarul cel nou si despre care pot sa spun doar … wowww, isi merita banii.
carnea nu se arde, micii s-au facut mai gustosi decat i-am facut vreodata pana acum … absofuckinglutely wow !

vedere de ansamblu:

the aperitiv 😉

si totul am mancat cu paine turceasca scoasa cu jumatate de ora in urma din cuptor.
asta e avantaul de a traii in apropierea unui cartier cu foarte putina populatie … germana

summertime

astazi au fost peste 30 de grade… vreme superba.


apropos, asta e adevarata black music … nu e vorba despre bani, masini, pizde, cururi, pistoale si dusmani (aka “black manele”).

e cum e, da-i al nostru !

cateodata te intalnesti pe strada cu o cunostinta pe care nu ai mai vazut-o cu anii.
Si cunostinta tine de mana un copil.
Din prima privire vezi ca acest copil e necuratul, hitler reloaded, e un “tutz-mortii-matii-de-copil”, un asshole child …

vai ce copil dulce !
da…

si parintele e mandru grupa mare. Pentru ca e al lui.

da, stiu, fa-ti tu intai unul si apoi vorbi. 😉