la cimitir – part II

nici o grija, nu am cazut in butoiul cu melancolie.
Pur si simplu a fost ieri o verme super faina (in restul Germaniei au cazut pana la 20 de cm zapada) si am vrut sa merg sa ma mai invat cu camera noua.
Si in cimitirul acesta am toate conditiile: lumina si umbra, motive macro, motive pentru tele, motive pentru superangular …

ultima poza e de pe terasa … mai avem capsuni 😀

in sfarsit: camera noua

prima data cand am spus aici pe blog ca am nevoie de on aparat foto nou a fost in noiembrie 2009. De atunci am scris cam odata pe an ca nu ma mai tine mult vechiul meu Nikon, anul trecut a inceput sa dea semne de “oboseala”, cand mergeam sa fac poze era un fel de ruleta ruseasca: oare reusesc sa fac mai mult de 10 bucati sau nu.
Mai ales pe timp de iarna nu declansa, pe Semenic de exemplu mi-a venit s-o pleznesc de fiecare al 3-lea brad. Ai in fata ta un apus superb si porcaria asta pur si simplu refuza sa faca poze.

Zvonurile cum ca ar veni un model Nikon nou in gama de aparate semiprofesionale au inceput cam in 2010 inainte de craciun. Atunci a venit inundatii in Vietnam, acolo unde Nikon are fabricile si colac pe ste pupaza la inceputul lui 2011 tsunami-ul de la Fukushima, acolo unde are Nikon research-ul japonez.
Asa ca au ramas in urma cu un an in ceea ce priveste dezvoltarea tehnologica fata de concurenta.

De la mijlocul lui 2011 pana la Photokina 2012 au inceput insa sa scoata modele noi pe banda rulanta.
Insa cel pe care il asteptam, adica stranepotul aparatului meu, a 3-a generatie dupa al meu (D200 -> D300 -> D300s -> D”ala-pe-care-il-vreau”) nu era pe lista.

Ce fac ? nu mai pot sa astept pentru ca in timpurile unde in ficare jumatate de an apare o tehnologie noua, nu numai ca eram in urma de tot cu un aparat din 2006, mai era si faptul ca nu mai mergea ca lumea.
Deci imi iau unul full-frame, adica cipul este exact atat de mare ca si dimensiunea unui cadru de film analog, adica diagonala de 35 de mm (in comparatie cu 4mm la iPhone).
D800 avea 36 de megapixeli … muuuult preamult pentru ce imi trebuie mie. Si atunci au lansat Nikon D600 cu vreo doua saptamani inainte de a incepe cel mai mare targ foto din lume: Photokina Köln.

Ieri l-am luat …

Am facut cateva poze la un lac in apropiere (cred ca am prins ultima zi de toamna cu soare din anul acesta) si pot spune ca sunt mai mult decat incantat.







Doom And Gloom

Mick Jagger (69), Keith Richards (68), Charlie Watts (71), Ron Wood (65) si un single de pe noul lor album.

in iulie s-au implinit 50 de ani de la primul lor concert …

update: nodurosul

luni, 08.10

suna mobilul, recunosc numarul (cum dracu nu?): sunt cei de la Compustore.
e gata calculatorul dumneavoastra, puteti sa veniti sa-l luati.
oh, ce surpriza placuta !

deci se poate !
a ajutat scandalul pe care l-am facut joia trecuta, nu a trebuit sa mai astept pana miercuri.

pe la 6 seara ma duc la ei.
intru pe usa, vanzatorul pe care l-am facut cu ou si otet + tehnicianul + un ucenic minor. cei trei stau de vorba si rad.
cand ma vad ca intru pe usa, mutrele lor iau acea tenta de prietenie ca si la cei din Comisia de Etica cand vine “Dr.” Victor Ponta.

Eu ii salut foarte vesel si bine dispus:
buna seara, am un calculator la dumneavoastra … oare e gata ?
si zambesc mai dulce ca savarina, deja aproape libidinos.

ma taxeaza cu indiferenta jucata.
unul ii spune la ucenic: adu iMac-ul ala mare de pe masa din dreapta.
asta vine dupa un timp, ba chiar ma ajuta sa bac calculatorul intr-o plasa jumbo de la IKEA. probabil nu stia intamplarile anterioare.

mai trebuie sa semnez o tzadula cum ca am primit aparatul si dau sa plec.
sa plec oare fara sa-mi arat suprematia ? nu eu !!

ma intorc si le spun:
asi spune la reverdere dar… pffff. deci: ciao.

si plec.

mi-a fost frica ca au facut ceva la calculator, asa ca i-am facut un scan inainte de a ma apuca sa-l reinstalez.
pare ok.
bine, senzor de flegma nu am la el 😉

si displayul e mai bun ca cel original, e din generatia noua.
yessssss

momente cand iti vine sa-ti bagi nodurosul …

asa ceva nu mi s-a mai intamplat si stau deja de 21 de ani in Germania …

in curand imi va expira garantia la iMac.
am observat cu catva timp in urma niste pete (ca si cand ar fi prafuit) pe display. petele sunt pe interior si nu se vad decat daca prelucrez o poza foarte deschisa la culoare, insa cine stie daca nu se agraveaza.
Ma uit pe net, gasesc mai multe cazuri similare, toate la modelul de 27″.

Ok, inaine de a iesii din garantie, il repar.
Daca stiam ce va urma l-asi i lasat dracului asa cum e.

 

 

 

 

Deci, peripetiile, luate cronologic:

joi 13.09
sun la magazinul de unde l-am cumparat.
le explic ca am probleme cu pete in interiorul monitorului.
Ahhh da, se intampla la iMacurile de 27″. Da, stiu te-n mata, am citit pe net.
Aduceti aparatul la noi.

Fac un backup pe un hard extern, formatez iMacul si ii pun noul sistem de operare.
Acum e sistemul curat ca lacrima, nu am chef sa-mi citeasca cineva datele.

vineri 14.09
ma duc cu iMacul sub brat la dealer-ul de unde l-am cumparat.
Compustore Köln … trazni-ar fulgerul cand se caca …
va instiintam cand e gata

joi 20.09
ii sun, sa vad ce e cu computerul.
imi face legatura cu tehniceanul lor: “ah da, acum vroiam sa va sun si sa va spun ca cei de la Apple nu vor sa preia costurile pt. ca aparatul nu mai e in garantie.

no stai ca vorbesc eu cu cei de la Apple.
sun la serviciul tehnic de la Apple, “da, stiti, un an garantie Apple …” —- nu cu mine: “no frate, un an la tine in Statele Uimite, aici e UE, noi avem 2 ani

Asta e o chestie pe care Apple incearca sa faca pentru a mai scoate ceva bani de la clienti, le vinde o prelungire de garantie pe trei ani (asa numitul “Apple Care”).
insa fiecare articol tehnic cumparat in UE are automat 2 ani garantie. this is the law. punct.
si legile UE bat legile nationale, darmite conditiile generale ale unei firme (chiar si Apple)

Si tipul de la Apple stia asta, asa ca imi spune sa astept putin la telefon ca trebuie sa vorbeasca cu superiorul sau.
peste vreo 5 minute “da, facem de data asta o exceptie, va inlocuim display-ul”. Sarutmana coane.
dar … ne trebuie de la tehniceanul firmei unde aveti calculatorul, un mail in care ne confirma ca nu ati fumat sau varsat licid sau …“.
hmmm, eu nu fumez in casa, dar daca asi face-o ? e interzis sa fumezi in fata calculatorului ???
in fine, nu comentez, ii cer adresa de mail si numarul incidentului meu.
e deja tarziu, vorbesc maine cu ce de la Compustore.

vineri 21.09

sun la Compustore sa-i trimita un mail la nenea de la Apple, cum ca Harry nu bea si nu fumeaza (nu vreau comentarii legate de propozitia pecedenta 😉 )
njet: tehnicianul vobeste cu un client, resunati peste jumatate de ora.
sun peste 30 de minute.
nyet: tehnicianul vobeste cu un client, resunati peste jumatate de ora.
sun peste 45 de minute.
nyet: tehnicianul a plecat acasa.
na, puie cu mula. la ce ora vine maine ?
maine nu vine, de abia luni.
dar maine aveti deschis ?
da, insa tehnicianul are liber.
si e singurul tehnician pe care il aveti ?
da.

acesta ar fi fost momentul sa ma duc si sa-mi iau calculatorul de la ei si sa-l duc la Apple store.
dar nu mi-a venit ideea.

luni 24.09
sun la Compustore.
tehnicianul si-a luat astazi liber, e bolnav. vine maine.
nu am fost politicos cand am spus labunavedere.

marti 25.09
sun la Compustore.
e ora 11:30, dau de tehnician. ii explic care e situatia, ca trebuie sa trimita un mail la Apple ca aia sa dea drumul la procedura de inlocuire a displayului pe garantie.
ii spun adresa de mail a tipului de la Apple … “da, acum trimit mailul

ora 19:00 – ma suna tehnicianul de la Compustore pe mobil.
acum a trimis mailul (i-au trebuit vreo 8 ore), insa il primeste inapoi … bineinteles ca si-a notat gresit adresa.
sun totusi la Apple … degeaba, tipul care imi prelucreaza cazul a plecat.

miercuri 26.09
sun la Apple.
dau de Peter, asa-l cheama pe omul de la Apple, nu suntem inca “per tu” – dar nu mai lipseste mult.
da, mailul de la Compustore l-am primit, am pornit deja workfow-ul, in timpul saptamanii primiti iMac-ul.

vineri, 29.09
sun la Compustore.
tehnicianul imi spune ca nu a primit emailul de confirmare ca Apple preia garantia.

sun la Apple.
Peter e bolnav.
ii scriu un mail.

luni, 01.10
sun la Apple, Peter nu e astazi la lucru.
Vreau sa vorbesc cu seful lui.

ii explic care e problema si ca incep sa-mi pierd rabdarea.
ma intelege.
sa astept putin, vrea sa se uite in calculator care a fost istoria cazului meu …

imi spune dupa vreo 10 minute in care am ascultat “Für Elize” pe banda “cei de la Compustore au primit acum 5 zile confirmarea, nu pe mail, ci in sistemul lor intern cu care sunt legati de Apple“.

sun la Compustore.
dau de tehnician: “nu am primit inca confirmarea de la Apple”
“ba da, ati primit-o, dar nu pe mail ci in sistem”
“eeeeh, pai nu ma uit eu odata pe ora in sistem, de ce nu trimit mail ?”
“odata pe zi ar fi ajuns, ei au trimis confirmarea acum 5 zile”
pauza ….
“ok, o sa comand piesa”
sa comande piesa ?????
pai cat dureaza ?
hm… azi comand piesa, marti, miercuri e sarbatare nu lucram, joi puteti sa va luati calculatorul.

joi, 04.10
astept sa ma sune aia de la Compustore … la ora 17:00 sun eu.
tehnicianul nu e astazi la lucru.
maine ?
vine miercurea viitoare.
CAND VINE ????
miercurea viitoare … are cursuri la facultate.

aflu ca tehnicianul nu numai ca e singurul care repara chestii la Compustore in Köln, ci e si student care lucreaza pe langa cursuri la Compustore.
rar tzip la telefon … de data asta insa …
si am trantit apoi telefonul fara sa dau labunavedere.

Am sunat la Apple, am depus plangere.
Am trimis un mail la centrala de la Compustore, nu am fost deloc politicos.
Am fost astazi personal la Compustore, singurul vanzator care era acolo era unul din cei cu care am vorbit mai des. mi-a cam parut rau de el, nu e vina lui … dar l-am facut cu ou si cu otet.

miercuri, 10.10 – to be continued –