recomandare negativa

m-am saturat de conferintele astea internationale la Geneva. De fiecare data cind se tine o conferinta mai mare (ca mici sint non stop) nu mai gasesc camera la un hotel mai bun. Toate camerele sint rezervate deja cu luni inainte.
Si atunci trebuie sa iei ce ramine. E ca si cind ai vrea sa te casatoresti la 40 de ani 🙂

Saptamina aceasta sint la Ramada Encore.
La prima vedere e hotel fain … la prima vedere.
Pute ca intr-o afumatorie.
Eu sint de citeva luni “clean”, in sensul ca fumez cam o tigare la 2 saptamini.
Nu m-am lasat de fumat, am redus consumul de tigari drastic. Are si un efect psihologic. Daca nu reusesti sa te lasi, nu trebuie sa te zbati cu o infringere personala.

Eu ??? Nu, nici vorba ca m-am lasat de fumat.

Si totusi pute.
Camerele sint atit de reci si sterile, parca ar fii camere de spital. Chiar si baia e complett din sticla si chrom. Noroc ca i-au pus buda de portelan 🙂
In orice caz, mi-e frig si am picioarele mai inghetate decit le avea bunica.

Nu au frigider si in dulap incape un sacou. Exact un sacou, restul e un seif imens.
Eu insa am doua costume complete, 6 camasi albe, doua perechi de pantofi de costum … toate sint atirnate acum vraiste in toata camera (mai putin pantofii care put sub pat).

Si nicidecum nu exista room service sau o posibilitate sa maninci ceva. Luni am ajuns dupa ora 9 seara in hotel. Pula cina. Asa ca am mincat doua iaurturi care au stat mai mult de 24 de ore la cald. (Remember: nu am frigider)
Ca urmare am stat jumatate de noapte pe buda 🙁

Si mai am privelistea minunata asupra liniilor de cale ferate ale triajului Genevei. Si bineinteles ca pot savura si zgomotele aferente.

Si toate astea le primesc pentru 135 de franci fara mic dejun. La pret de firma bineinteles.

Ca norocul ca mai exista si apusuri de soare care i-mi ridica moralul.

Asa incepe:

Si se termina dramatic:

Asta numesc o integrare complet nereusita

Azi am auzit un post de radio elvetian o stire care m-a socat putin. Stirea era cum ca politia Israeliana a arestat 8 neonazisti.
Toti cetateni israelieni, proveniti din fosta Союз Советских Социалистических Республик, intre 18 si 21 de ani care au atacat evrei ortodoxi, muncitori straini, homosexuali si au profanat sinagogi. Au avut acasa arme, explozibil si multe devotionalii naziste.

Cum procedezi cu astfel de indivizi? O solutie ar fii sa le iei cetatenia si sa-i extradezi. Undeva in nordul Afganistanului. Cu cite un exemplar al lui “Mein Kampf” sa le lumineze calea 😉

Am fost la niste prieteni vechi in vizita

ieri nu a prea fost trafic pe autostrada. Asi fi ajuns in Geneva in hotel in jur de ora 9 seara. De drac sa fac asa devreme acolo ?
Asa ca m-am hotarit sa-l vizitez pe Freddie la Montreux.
E super ok, citeva turiste i-au adus si flori proaspete. Chiar si o ghirlanda de flori galbene i-au pus in jurul gitului.
Cred ca i-a placut.


Apoi am trecut scurt la Charlie. El e la Vevey, cam la 5 minute cu masina de unde priveste Freddie lacul si lebedele lui.


Au spus sa va transmit salutari.

Update:
inca o poza, am numit-o “Freddies Point of View” pentru ca e exact ce se vede daca te postezi pe ponton, in fata statuii lui Freddie Mercury.

la sauna

Saptamina trecuta am fost la un client in apropiere de Frankfurt. Marti am mers la fitness si apoi am intrat putin la sauna. E doar o sauna mica, maximal pentru 10 persoane, mai multi si devine incomod, inconfortabil si penibil.
Mai ales ca nu e o sauna mixta, asa cum e in München 😉

Deci fac un dus, ma usuc si intru in sauna.
Inauntru sint 4 tipi. Categoria “tinar-cool-prosper-si toti sa afle lucrul acest lucru“.
Drept urmare nu am avut parte de multa liniste. Si urasc acest lucru, pentru ca personal consider sauna un loc unde ai sansa sa te deztinzi, sa relaxezi. Si nicidecum sa fii nevoit sa auzi conversatiile omnipotente unor wannabe successful businessmen.

Chiar ma pregateam sa capitulez si sa ies, cind vad linga mine pe banca o sticluta pe care scrie “ulei de camfor japonez”. Deschid sticla, miros si imi pica parul din nas. Da, e esenta de camfor.
Si brusc am un plan 😉

Intreb daca cineva are ceva impotriva daca arunc putina apa cu aroma de menta pe sauna.

Cel care era purtatorul de cuvint, masculul alpha, imi da ingadiutor permisiunea: “pune, ce vrei, atita timp cit miroase bine, hahahaha”.
Ok, deci ies afara, iau galeata speciala pentru sauna, o umplu cu apa si adaug vreo 15 -20 de picaturi de esenta de ulei de camfor.

In sinea mea ma prapadesc de ris, pentru ca merg de ani de zile regulat la sauna (cei dinauntru probabil ca nu) si cunosc esenta japoneza de camfor. E chilli-ul intre infuziile de sauna.
La inceput mirosi camforul. Intensitatea creste pina ajunge la nivelul cremei aceleia vietnameze (cutiuta mica,rosie) care se gasea peste tot in anii 80. Instantaneu se desfunda nasul si iti explodeaza sinusurile. Respiri prin gura, te ard si ustura buzele. Ochii iti lacrimeaza. Ingropi fata in palme si respiri printre degete.
Astea se intimpla in primele 10-20 de secunde.

Apoi urmeaza partea neplacuta 😉
Din tavanul saunei incep sa se lase vaporii. Si acesti vapori, care sint peste 85 de grade, contin picaturi mincroscopice de ulei de camfor care se lasa ca un voal de smoala fierbinte pe umeri si spate.
Si asa stai gifiind, in suc propriu si simti cum in cascade de sudoare se scurge tot jegul din corp si te purifici.

Daca iti place si cunosti lucrul acesta. Din pacate (pentru ei) ceilalti tipi nu cunosteau asta si de fapt pe asta si mizam.

Cum am aruncat vreo 4 polonici de apa pe pietrele incinse, s-a oprit brusc toata conversatia si am auzit numai gifituri isterice.
Doi dintre tipi au coborit de pe bancile superioare ale saunei (acolo e mai cald decit mai aproape de podea) si s-au asezat cit mai jos posibil.
Nici doua minute mai tirziu s-au ridicat brusc si cu un nu-vreau-sa-ma-fac-de-risahh, ce fain a fost” au parasit brusc sauna.

Am ramas singur.

Ce frumoasa e viata 🙂

Cind am parasit sala de fitness, vad ecusonul tipului care i-mi da chitanta. Un nume tipic romanesc.

Multumesc, dar nu i-mi trebuie chitanta.
Wie bitte?
Multumesc, dar nu i-mi trebuie chitanta!
Ahh, stiti romaneste ? De unde ?
Pai m-am nascut in Romania.
Si de cind sinteti aici ?
Din 90. Dumneavoastra?
Ehei, din 81. De unde veniti ?
Din Resita.
Resita … Resita … asta e in nord ?

nu-mi vine sa cred.

nu, e in sud, in Banat.
Ah, am o prietena de linga Radauti. Asta e tot pe acolo, nu ?

Ce sa spun …

Da, in apropiere

:-))

Bethlehem

Fiecare saptamina trec de doua ori cu masina pe linga Bethlehem. Nu, nu sint la ora actuala in Cisiordania, ci trec cu masina saptaminal pe drumul meu de la München la Geneva pe linga capitala Elvetiei. Si un cartier al Bernei se numeste Bethlehem.

Bern-Bethlehem.

Oare cum s-a numit inaintea nasterii lui Isus ? A avut poate mai multe nume ?

Bern-LumbiniMeccaQufu-Bethlehem.

Batrinii elvetieni au fost dintotdeauna neutrali. Nu se stie niciodata care religie va predomina

Mi se pare foarte comic. La granita la Nadlac:

Sinteti nascut la?
La Bethleem!

🙂

Asta i-mi aminteste de un banc vechi, vechi de tot din copilarie:

Isus merge prin desert si vede un om batrin, foarte trist si singur cum sta pe un bolovan si plinge.
Il intreaba: “De ce plingi, taica?”
Mosul ii povesteste ca a fost timplar si si-a pierdut fiul.
Atunci Isus il intreaba cum a aratat fiul lui.
“Era foarte slab si avea cuie in miini.”
Jesus il imbratiseaza pe batrin: “Tata !”
Batrinul il stringe in brate: “Pinocchio !”

Week 35

Saptamina trecuta am ajuns, dupa 6 ore de condus, in sfirsit pe la 22:30 in Geneva.
Datorita drumului lung, a concentrarii la circulatia aglomerata (si la soferii fantastici din Elvetia ;-)) si datorita celor doua Red Bull-uri, am fost extrem de agitat.
Ca sa ma mai calmez putin, am mers pina la lac ca fac niste poze.

Motive foarte multe si frumoase m-au facut sa uit de timp. A fost deja dupa miezul noptii si eu am fost absolut singur pe ponton, ba chiar pe faleza. Un lucru nemaipomenit, ziua sint milioane de turisti aici.
Numai citiva japonezi careprobabil din cauza decalajului de timp nu puteau sa doarma, se vedeau in departare cum faceau poze (in Singapore cind nu puteam dormi umblam si eu aiurea prin oras)

Am facut tispe mii de poze cu diferite timpuri de expunere, horizontal, vertical, cu trepied, fara trepied … La sfirsit am stat pe putin 15 minute pe pontonul de vis a vis de fintina arteziana. A fost o noapte calduroasa de vara. Intr-un final mi-am strins lucrurile, trepiedul, toate catrafusele si vreau sa plec iinspre tarm. In momentul acela am observat ca nu sint singur, am la 20 de metrii in spatele meu, pe birnele incalzite la soare in timpul zilei, o perechie. Ea era pe el, el avea pantalonii la glezne. Probabil nu au discutat despre operele lui Jean-Jacques Rousseaus care ii privea de pe celalat mal al lacului. ;-)

Cind am trecut pe linga ei (prea mult drum ar fi trebuit sa fac ca sa-i ocolesc) le-am urat un scurt Bonne nuit, ca doar sint un om civilizat si cult. Ce p*** mea!
Dupa chihotele care le-am auzit in spatele meu, cred ca pot sa conclzuzionez, ca si ei m-a incadrat in aceasta categorie
Oh l’amour.

Am vrut sa iau o scurtatura inspre hotel si deodata am fost in cartierul rau famat al Genevei. Tipele stau pe strada si toate ma vor numai pe mine 😉
Oh l’amour.

Cred ca prostituatele frumoase nu sint pe strada, ci in cluburi unde arabi bogati platesc mii de franci elvetieni pentru champanie, caviar si “conversatie”.
Caci ce am vazut acolo pe strazi te face sa dezvolti placeri spontan homosexuale 🙂

Prima poza din noaptea aceea:

Si la sfirsit un sfat fotografic la toti japonezii pe care ii intilnesc dimineata la jogging:
Rasaritul de soare nu se fotografiaza cu blitz !